Autorul despre el însuși. LIVIUS CIOCÂRLIE, născut în 1935 la Timișoara, din mamă casnică și tată onest funcționar, își revendică drept spațiu de origine pe acela cuprins între dealurile Orșovei și munții Mehadiei. Sub formă de teme pentru acasă, a început să scrie jurnal la 9 ani și proză memorialistică la 11. A luat inițiativa de a scrie versuri proaste în clasa a IX-a de liceu. A ținut după aceea un jurnal patetic în care își deplângea incapacitatea de a ingurgita cursul de lingvistică romanică al academicianului Iorgu Iordan și, ulterior, pe aceea de a-și stăpâni elevii în calitatea lui efemeră de profesor de limba franceză la diverse școli timișorene. Jurnalul a atins nivelul de publicabilitate – numai prozastic, conținutul fiind în bună parte „reacționar“ – cât timp autorul a vegetat într-un muzeu. Părăsindu-l în folosul carierei universitare, a ratat șansa vieții: aceea de a vegeta până la sfârșit. A practicat din obligație de serviciu exegeza literară până când a obținut statutul de distins cărturar, înspăimântat de impostură, s-a lepădat de critică și a reînnoit pactul autobiografic, sub jurisdicția căruia s-a aflat până de curand. Pensionar, a părăsit și Timișoara, instalându-se – împreună cu cea căreia de aproape cinci decenii îi spune T – în cartierul armenesc, la București. Acolo îmbătrânește și se deprinde – pe îndelete – cu ideea ultimului abandon. Bibliografie: Realism și devenire poetică (Ed. Facla, 1974, premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Negru și alb (Ed. Cartea Românească, 1979, premiul Uniunii Scriitorilor); Mari corespondențe (Ed. Cartea Românească, 1981); Eseuri critice (Ed. Facla, 1983, premiul Uniunii Scriitorilor); Un Burgtheater provincial (Ed. Cartea Românească, 1985); Clopotul scufundat (Ed. Cartea Românească, 1988); Fragmente despre vid (Ed. Cartea Românească, 1992); Paradisul derizoriu (Ed. Humanitas, 1993); Viața în paranteză (Ed. Amarcord, 1995, premiul Fundației pentru o Societate deschisă și premiul Salonului de carte de la Cluj); Cap și pajură (Ed. Albatros, 1997); Trei într-o galeră (Ed. Echinox, 1998, premiul ASPRO); Caietele lui Cioran (Ed. Scrisul Românesc, 2000); De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri (Ed. Polirom, 2001, premiul Uniunii Scriitorilor); & comp. (Ed. Polirom, 2003); „...pe mine sa nu contati“, convorbiri cu Mircea Bentea (Ed. Paralela 45, 2003).