„Fără veleităţi literare şi fără a se gândi să-şi publice vreodată notele, căpitanul Constantin Ionescu şi-a scris jurnalul cu sinceritatea aceluia care îşi consemnează experienţa de viaţă pentru amintire personală şi eventual pentru urmași. Dar tocmai aceasta dă valoare memoriilor sale: observaţia atentă, descrierea amănunțită a locurilor şi evenimentelor sub imperiul emoţiilor de moment, critica nedisimulată la adresa comandanţilor incapabili, ironia fină faţă de inamic, compasiunea pentru cei suferinzi, duioşia şi dragostea pentru familie, sentimentele profund umane care exală din fiecare frază, ce nu are nimic grandilocvent şi nu a suferit nici o stilizare, fac din notele căpitanului Constantin Ionescu un preţios document al Primului Război Mondial.“ — ADRIAN-SILVAN IONESCU
Constantin Ionescu a luptat ca ofițer de artilerie în Primul Război Mondial pentru puțină vreme însă, deoarece a fost luat prizonier de către germani și trimis tocmai pe insula Dänholm, în Marea Baltică, în largul portului Stralsund. Precedat de o scurtă autobiografie scrisă cu ironie și cu simțul umorului, manuscrisul, inedit, relatează scenele trăite de autor în timpul războiului și al prizonieratului, scene care oglindesc starea tuturor militarilor români aflați departe de țară. Într-un episod interesant este descrisă și degringolada totală a armatei române în toamna anului 1916, un subiect ocolit de regulă de istoriografia noastră.