Închide Close

Editura Humanitas

Radu Mărculescu, Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică

Premiul Magazin istoric 2000 pentru cea mai bună carte de istorie

Impresionanta poveste a lui Radu Mărculescu a fost relatată nu demult pentru publicul larg de Jurnalul naţional şi de Evenimentul zilei şi a fost inclusă într-un film documentar realizat de Marius Herghelegiu. După 1989, Radu Mărculescu şi-a împărtăşit în pagini memorialistice experienţa prizonieratului în URSS. Supravieţuitor – poate ultimul – al unei bătălii decisive pentru al Doilea Război Mondial, martor direct al Istoriei şi totodată al unor istorii din viaţa ofiţerilor români şi de alte naţii în lagărele sovietice – istorii de oroare, dar şi eroice sau pur şi simplu emoţionante –, Radu Mărculescu a scris o carte remarcată la apariţia primei ediţii, în 2000, de Monica Lovinescu şi distinsă de Fundaţia Culturală Magazin istoric cu Premiul „Dimitrie Onciul“.Ediţia Humanitas este cea de a treia a acestei cărţi care, în 2008, a fost tradusă şi în germană.

„De-a lungul [precedentului deceniu] ne-au fost puse la dispoziţie mărturiile prin care vom putea reconstitui, când va sosi vremea aducerii-aminte, jumătatea de secol ce pare a ne fi desfigurat pe fiecare în parte şi pe toţi împreună. Rămăseseră însă zone de umbră stăruitoare. Una dintre ele este redată acum istoriei cu o mărturie de o valoare indiscutabilă... prin calitatea nu doar umană, ci şi intelectuală [a autorului]... Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică... reprezintă, după ştiinţa noastră, primul document de o atare amploare asupra soldaţilor şi ofiţerilor români prizonieri de război în Uniunea Sovietică. ...Pe lângă talent (deoarece are şi talent literar), ţinută, demnitate, curaj... Radu Mărculescu are şi o memorie stăpână pe timp. Graţie ei, zeci şi zeci de nume pierdute în anonimat redevin acum ceea ce au fost: personaje istorice. Îţi vine să crezi că autorul-martor a uitat să îmbătrânească tocmai pentru a ne propune drept modele pe aceşti oameni care, în condiţii de o extremă vitregie, au «învăţat să-şi iubească» semenii. Şi asta unde? Într-un sistem represiv ca Gulagul, întemeiat pe ură, trădare, delaţiune!“ (Monica LOVINESCU, România literară, 11 aprilie 2001)

„O carte care m-a zguduit profund.“ (Mircea CARP, Memoria nr. 57, 2006)

Despre Radu Mărculescu

RADU MĂRCULESCU (1915–2011) a urmat liceul Spiru Haret din Bucureşti, în a cărui revistă, Vlăstarul, i-au fost publicate primele încercări literare, şi şi-a încheiat studiile universitare în 1938 cu o licenţă în litere şi filozofie. Între 1939 şi 1942 a predat limba română la liceele Gheorghe Lazăr şi Aurel Vlaicu din capitală; în acelaşi interval a publicat în periodice eseuri filozofice, studii literare şi traduceri din lirica franceză. Mobilizat pe front, ia parte, ca ofiţer în Armata Regală Română, la războiul antisovietic; în 1942, în urma bătăliei de la Cotul Donului, e luat prizonier. Ca represalii pentru participarea sa activă la rezistenţa din lagărele URSS a ofiţerilor români împotriva prozelitismului ideologic şi politic al puterii sovietice, va fi eliberat abia în 1951, după nouă ani de dure încercări. Între 1959 şi 1964 are parte de o nouă detenţie, de astă dată în spaţiul concentraţionar autohton, la Periprava, în urma unui simulacru de proces având drept capete de acuzare trei poeme pe care le scrisese, socotite subversive. Înainte de detenţie îşi găseşte de lucru în construcţii; după eliberare, lucrează ca pictor de biserici. Atât între cele două detenţii, cât şi după 1964, este marginalizat şi nu poate publica nimic. Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc cu mai multe manuscrise de sertar; printre acestea, poemul dramatic Meşterul fără nume, nominalizat pentru premiile UNITER din 1992 şi ulterior difuzat ca teatru radiofonic, va fi publicat în volumul Teatru: Meşterul fără nume. Magog (Vitruviu, 2001). În 1991 începe să-şi descrie, în pagini memorialistice, experienţa concentraţionară: volumul Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică (cu ediţii în 2000, 2007 şi – la Humanitas – în 2010; publicat în germană în 2008 la C&N Verlag, Berlin; Premiul Fundaţiei Culturale Magazin Istoric pentru cea mai bună carte de istorie, 2000) este urmat de Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc, publicat cu ediţii în 2005 şi 2012.

Alte Detalii

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact