La sfârșitul anilor ’70 LIVIU CANGEOPOL a intrat în grupul colaboratorilor revistelor studențești Dialog și Opinia studențească, reviste care s-au impus prin non-conformismul lor și grație cărora s-au afirmat câțiva dintre cei mai importanți disidenți anticomuniști. În 1978 conduceam revista Dialog și am reușit să public câteva proze de Liviu Cangeopol – a fost debutul său literar. Tânărul scriitor se afirma ca un talent deosebit, numai că am avut mari dificultăți ulterior să-i public textele deoarece erau refuzate, în chip constant, de cenzură. Cangeopol era, în definitiv, un marginal, incapabil de concesii, refuzând să se supună exigențelor regimului. În 1988, împreună cu lectorul francez Thomas Bazin, l-am adus la Iași pe ziaristul francez Gilles Schiller, de la ziarul Libération. Dejucând supravegherea Securității, Schiller i-a intervievat pe Dan Petrescu (la casa acestuia l-am condus pe francez eu însumi) și pe Liviu Cangeopol. Cele două interviuri au apărut la scurt interval unul după altul și au avut un puternic ecou (notez, în paranteză, că tot Gilles Schiller va face ulterior celebrul interviu cu Mircea Dinescu). După apariția interviului, Liviu Cangeopol a fost în permanență supravegheat. În aceeași perioadă, Dan Petrescu și Liviu Cangeopol au avut ideea unei cărți scrise împreună, un dialog în care să denunțe sistemul comunist din România. Textul a fost înregistrat pe un reportofon, iar banda a fost dusă în Occident de lectorița italiană Anna Alassio, care a ascuns-o printre fardurile ei. Banda a fost descifrată și transcrisă de Dan Alexe, alt membru al „grupului de la Iași“, plecat în vest cu puțină vreme înainte. Cartea, cu titlul Ce-am avut de spus (Convorbiri libere într-o țară ocupată), a fost publicată în Statele Unite în revista Agora, numai că prăbușirea dictaturii ceaușiste, în decembrie 1989, a făcut ca acest volum să nu aibă ecoul și difuzarea pe care le-ar fi meritat. Între timp, de altfel, Liviu Cangeopol emigrase în Statele Unite, unde a continuat să exprime poziții critice față de comunism și față de compromisurile noii puteri de la București. După ce a abandonat publicistica, Liviu Cangeopol s-a lansat ca romancier, publicând la edituri de prestigiu. Liviu Cangeopol a fost un opozant autentic, curajos, consecvent, una din figurile de prim-plan ale „grupului de la Iași“. — Alexandru Călinescu (Laudatio la acordarea titlului de cetățean de onoare al municipiului Iași, 2020)
















