Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri

„Am văzut pe baş-beşli-aga părăsind cazarma beilicului şi ieşind cu trupele sale pe la bariera Şerban-Vodă, pe când, pe la bariera Moşilor, generalul Roth intra în Bucureşti cu avangarda rusească. Am văzut ţara guvernată de Pahlen, de Zaltu-chin şi de Kisselef, cu Bârzof şi cu pazarnicu. Puneam noaptea urechea pe pământ la Ghergani şi număram tunurile cari băteau Silistra. Am pomenit domnia lui Grigorie vodă Ghica şi pe a frate-so Alexandru vodă, domnia lui Bibescu cu căpitan Costache chehaia, ucenicul şi imitatorul pazarnicului... Am asistat la înfiinţarea Societăţii Literare şi a societăţei Frăţia şi la răscularea de la 1848. Am văzut îndoita alegere a lui Cuza vodă, proclamarea Unirei Principatelor şi lovitura de stat. Am asistat la n'oaptea de 11 fevruarie, la plebiscitul lui vodă Carol de Hohenzollern, apoi la declararea independinţei României şi a regatului şi la încoronarea regelui Carol I...“

„– Aşa e, nene Ştefane, întrebă un fecior de boier, că Mavrogheni era arap negru, cu buza d-o palmă şi cu colţii scoşi afară ca de mistreţ? Dumneata l-ai văzut d-aproape; se zice că avea o gură la ceafă, pe unde scotea oasele când înghiţea mielul nemestecat. – Nu e adevărat, coconaşule, răspunse un logofăt bătrân; nu l-am văzut eu când trecea cu alai? Era om ca toţi oamenii, atâta numai că avea dinţii de oţel, uite, îi aducea saci cu rublele şi cu icosari, îi băga în gură, îi făcea praf cu dinţii ş-apoi îi înghiţea. Era scris pe mâni şi pe picioare cu slove turceşti pe sub piele, tipărite cu iarbă de puşcă, ca să nu se lipească glonţul de dânsul. Ce-a mai tras paşa de la Rusciuc până l-a omorât; numai cu iataganul i-a putut veni de hac! – Ci lăsaţi să ne spuie nenea Ştefan cum a fost când era să-l arunce din clopotniţă, repetă tânărul băiat. Şi Băltăreţu începu povestirea..."

  Sever Voinescu, „Zorii primei Românii moderne întrezăriţi în epistole“ (Evz.ro, iunie 2014)