Sfânta Rusie

Alain Besançon, Sfânta Rusie

De ce vorbim despre sfânta Rusie şi Rusia eternă, de ce folosim atât de des expresia sufletul rus când analizăm un roman de Tolstoi, o piesă de Cehov sau un balet de Ceaikovski? De ce atribuim acestui suflet calitatea de mistic? Sunt doar nişte formulări, s-ar putea spune, dar asta nu înseamnă că nu au o istorie. Alain Besançon urmăreşte destinul complicat al acestor idei de-a lungul secolelor, încercând „să vorbească în cunoştinţă de cauză“ despre un popor şi o cultură adesea judecate în funcţie de clişee sau pasiuni falsificatoare. Rusia, pare să pledeze autorul, nu trebuie admirată sau detestată decât pentru ceea ce este ea cu adevărat.

Cititorul român, care astăzi se poate plasa la rându-i pe poziţia „străinului“, va găsi în acest eseu, printre rândurile pasionantului excurs în religia, cultura şi politica Rusiei văzute din perspectivă franceză, o analiză lucidă a multor „puncte nevralgice“ care-l privesc sau l-au privit în mod direct: impactul pe termen lung al minciunii comuniste, al confuziei dintre limba naturală, limba de lemn şi cele două variante false ale lor, graniţa firavă între aparenţă şi esenţă în procesul de modernizare/reconstrucţie a spaţiilor fost-comuniste, rolul ortodoxiei şi al Bisericii Ortodoxe în evoluţia mentalităţilor.

„Occidentul a fost fascinat de Rusia. Din prima clipă când a luat contact cu ea, s-a întrebat cu cine are de-a face. A fost atras şi s-a temut de ea. A încercat s-o includă în lumea lui, a încercat s-o expulzeze; n-a reuşit nici una, nici alta. [...] Rusia a încercat să dea «străinilor» o imagine falsă despre ea însăşi. Aşa-numiţii străini s-au plâns dintotdeauna de «minciuna rusească». «Am fost păcăliţi» este însă o explicaţie prea simplă, ba chiar simplistă, a erorilor pe care le-au făcut.“ (Alain Besançon)

„Rusia este o prismă în care distingem o parte esenţială din identitatea noastră de europeni. Eseul lui Alain Besançon, aflat la intersecţia dintre istoria politică, istoria mentalităţilor şi istoria religiei, sondează această prismă, reuşind să depăşească limitele tradiţionale ale cercetării universitare şi deschizând spaţiul unei dezbateri inedite şi provocatoare.“ (L'Osservatore Romano)

Teodor Baconschi, „Rusia, un imperiu scenografic“ (22, august 2013)

Despre Alain Besançon

ALAIN BESANÇON (1932–2023) a absolvit Institutul de Studii Politice din Paris în 1952; a fost doctor în istorie (1957) şi în litere (1977). A fost cercetător la CNRS (1959–1963), apoi profesor la École des Hautes Études en Sciences Sociales (1963–1992). A desfăşurat numeroase stagii ca cercetător şi a fost visiting professor la instituţii aca demice de prestigiu: Columbia University, Rochester University, Wilson Center, Stanford University, Academia de Ştiinţe a URSS. Discipol al lui Raymond Aron, Alain Besançon a fost unul dintre cei mai proeminenţi specialişti în istoria rusă şi sovietică. Numeroasele sale lucrări ştiinţifice au fost publicate în reviste precum: Daedalus, Journal of Contemporary History, Encounter, Survey Commentary, Policy Review, Annales, Contrepoint, Commentaires, Archivio di Filosofia, Revista de Occidente. A fost tradus târziu în ţările Europei de Est, dar a avut mereu o intensă circulaţie clandestină, în special în Polonia şi URSS. Academia Franceză l-a distins cu Marele Premiu pentru Eseu şi Premiul pentru Istorie.

Opere: Le tsarévitch immolé (1967, 1991), Entretiens sur le Grand siècle russe et ses prolongements (în colaborare cu Wladimir Weidlé şi alţii, 1971), Histoire et expérience du moi (1971), Éducation et société en Russie (1974), L'Histoire psychanalytique, une anthologie (1974), Court traité de soviétologie à l'usage des autorités civiles, militaires et religieuses (1976), Les Origines intellectuelles du léninisme (1977, 1986; trad. rom. Humanitas, 1993, 2007), La Confusion des langues (1978; trad. rom. Humanitas, 1992), Présent soviétique et passé russe (1980, 1986), Anatomie d'un spectre (1981; trad. rom. Humanitas, 1992), La Falsification du bien. Soloviev et Orwell (1985), Une génération (1987), Vendredis (1990), L'Image interdite: une histoire intellectuelle de l'iconoclasme (1994; trad. rom. Humanitas, 1996), Trois tentations dans l'Église (1996; trad. rom. Humanitas, 2001), Le Malheur du siècle (1998; trad. rom. Humanitas, 1999, 2007), Émile et les menteurs (2008), Cinq Personnages en quête d'amour. Amour et religion (2010), Sainte Russie (2012; trad. rom. Humanitas, 2013, 2022). Le Protestantisme américain (2013).

Fotografia autorului © Agence Opale/Alamy Stock Photo

Recenzii

„Alain Besançon a studiat toată viaţa Rusia, iar cea mai recentă carte a lui este o bijuterie de echilibru şi sinteză. Deconstruieşte toate miturile, de la cel al Rusiei care se ia pe sine drept icoană până la mitul sovietismului distrugător. O lecţie superbă.“ (Le Figaro)

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Sfânta Rusie
An apariție: 2013
Ediție: I
Pagini: 168
Format: 13x20 cm
ISBN: 978- 973- 50- 3978-3
Colecție: Istorie
Domeniu: eseistică, istorie
Autor: Alain Besançon
Traducere: Vlad Russo

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente