Ediţie îngrijită şi traducere de Florin Sandu
„Să poată dărui vindecarea fusese şi marea dorinţă a mamei mele. Lucrând în saloanele însorite şi conducând mica mea echipă, mi-a venit în minte că acest spital, construit pe un teren care a fost al ei, pentru oamenii din satul de munte pe care ea l-a iubit, pentru soldații pe care ea i-a privit cu mândrie și i-a numit «soldații ei» – ea, care în timpul Primului Război Mondial fusese numită mama văduvelor și a orfanilor, «mama răniților» – acest spital ar trebui să fie al ei. Am dorit întotdeauna să-i construiesc un monument la Bran. Mă gândisem să-i ridic o statuie de bronz într-o frumoasă grădină publică sau în curtea unei școli. Dar, ca un făcut, niciodată nu m-am gândit la un spital. Dintr-odată știam că aici, în fața mea, se afla lucrul pe care doream să-l realizez. Spitalul meu, desigur, trebuia dedicat memoriei sale! Dar nu am vrut să-i spun «Regina Maria»; erau şi alte spitale ce purtau acest nume. Am decis ca spitalul meu să se numească Spitalul «Inima Reginei».“ – Ileana, principesă de România