VLADIMIR LOSSKY (1903-1958) a fost unul dintre martorii cei mai însemnaţi ai întâlnirii dintre Occident şi Orient în secolul XX. Fiu al marelui filozof rus Nikolai Lossky, s-a stabilit la Paris în 1924, devenind discipolul lui Étienne Gilson şi bun cunoscător al Evului Mediu occidental şi al gândirii occidentale în general. Lucrările sale în acest domeniu au fost încununate de o teză de doctorat monumentală despre Meister Eckhart (Théologie négative et connaissance de Dieu chez Maître Eckhart, 1960). Simultan, şi încă din perioada studiilor dintre 1930 şi 1936 despre Dionisie Areopagitul, este preocupat să traducă pentru Occident, în limbajul riguros al acestuia, certitudinile fundamentale ale unei ortodoxii conştiente de universalitatea sa. Lossky se opune deopotrivă exceselorgnostice ale filozofiei religioase ruse şi „ereziilor" Occidentului. Dincolo de polemist, descoperim în el maestrul neopatristicii, teologul apofazei, al Persoanei şi al Sfântului Duh. Mărturia sa caută să depăşească marile dihotomii occidentale, pentru ca în Hristos să se manifeste Biserica Sfântului Duh, unde umanitatea să poată trăi „după chipul Trinităţii".Essai sur la théologie mystique de l'Église d 'Orient (1944), completată de Vision de Dieu (1962), reprezintă o sinteză deja clasică, sobră şi clară a marii tradiţii ortodoxe.