Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de grație

Marguerite Yourcenar, Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică. Lovitura de grație

Traducere de Petru Creția (Alexis) și Doina Jela Despois (Lovitura de grație)

„Marguerite Yourcenar a însemnat ultima reverberație a unui cor eroic de scriitori europeni printre care se numărau Thomas Mann și André Gide, bărbați mai vârstnici pe care i-a admirat cu precădere și ale căror opere au influențat-o pe a sa. S-a înscris perfect în linia lor de scriitori filozofi, cu o cultură profundă și vastă, de moraliști care privilegiau perspectiva istorică și de virtuozi în egală măsură ai romanului, prozei scurte și eseului. Asemenea lor, și-a manifestat, într-o manieră plină de demnitate, predilecția pentru subiecte șocante, fiind fascinată ca și ei deambiguitatea sexuală.“ (Edmund White)

Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică și Lovitura de grație (ecranizat în 1976 de regizorul Volker Schlöndorff), primele două romane publicate de Marguerite Yourcenar, îmbracă forma confesiunii: două voci, amintind parcă de tonul aproape alb al lui Mishima, dau viață unor personaje care resping femeia din rațiuni asemănătoare.

„Războaiele și dramele publice nu sunt decât prilejuri de a merge până la capătul sentimentelor și al conflictelor interioare. Alexis și Éric au în comuno aceeași convingere pur literară că vechile cuvinte, dacă sunt reșlefuite cu măiestrie, pot scoate la lumină cele mai ascunse nuanțe afective.“ (Bertrand Poirot-Delpech)

Despre Marguerite Yourcenar

MARGUERITE DE CRAYENCOUR s-a născut la Bruxelles pe 8 iunie 1903, dintr-o mamă belgiană, Fernande de Cartier de Marchienne, și un tată francez, Michel Cleenewerck de Crayencour. Mama murindu-i după zece zile, de educația ei se va ocupa, în Franța, tatăl anticonformist și extrem de cultivat. El îi plătește publicarea primelor două plachete de versuri, după ce, împreună, aleg pseudonimul debutantei, YOURCENAR, o anagramă a numelui lor de familie. În 1929 îi apare primul roman, Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică (Alexis ou le Traité du Vain Combat), și îi moare tatăl. Până în 1934, când publică romanul Obolul visului (Le denier du rêve; ediție revizuită în 1959), scrie și povestirile cuprinse în volumul Poveste albastră (Conte bleu), apărut postum în 1993 (ambele opere reunite într-un volum la Humanitas Fiction în 2018). Călătorește prin Europa, pentru ca, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, să se stabilească în America. În 1937 o întâlnește la Paris pe Grace Frick (alături de care va trăi până la moartea acesteia, în 1979), la îndemnul căreia va ajunge în SUA și va preda literatură comparată în New York City și la Sarah Lawrence College. În 1938 publică Povestiri orientale (Nouvelles orientales; Humanitas Fiction, 2016), iar în 1939, romanul Lovitura de grație (Le Coup de grâce; apărut la Humanitas Fiction în 2017 împreună cu Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică). În 1951 vede lumina tiparului romanul Memoriile lui Hadrian (Mémoires d’Hadrien; Humanitas Fiction, 2015, 2021), încununat cu Prix Femina Vacaresco, și în 1968, romanul Piatra filozofală (L’Œuvre au Noir), recompensat cu Prix Femina. În 1977 îi este atribuit de către Academia Franceză Grand Prix de Littérature pentru întreaga operă, iar în 1980 devine prima femeie aleasă în Academie. Se stinge din viață la 17 decembrie 1987, cenușa fiindu-i îngropată în Brookside Cemetery, Somerville, Maine. Cu o operă care cuprinde romane, povestiri, eseuri, poeme, piese de teatru și trei volume de memorii, Marguerite Yourcenar este una dintre cele mai importante scriitoare de limbă franceză.