Alteță regală

Thomas Mann, Alteță regală

Traducere de Mihai Isbășescu

Scris între anii 1905 și 1909, Alteţă regală poate fi citit în mai multe chei: dincolo de meandrele unei istorii de iubire se află un bildungsroman în care, privită fie cu ironie, fie cu umor, natura umană își dezvăluie cele mai ascunse sentimente, iar ideile sociale, politice și, implicit, estetice ale autorului capătă o formă recognoscibilă. Romanul a fost ecranizat în 1953, în regia lui Harald Braun.

Thomas Mann construieşte un decor de operetă pentru ceea ce el însuși a numit „o comedie în formă de roman“: familia Grimmberg domneşte peste un ducat cu un milion de locuitori, pierdut între păduri, supus unor „stări de fapt îngrijorătoare“, căci finanţele se află într-un declin perpetuu, castelele se degradează văzând cu ochii, iar bărbaţii de stat nu cad de acord asupra măsurilor ce-ar trebui luate. Tocmai atunci când toată lumea este cuprinsă de deznădejde, marea ducesă Dorothea dă naştere unui al doilea prinţ, Klaus Heinrich, care are „o mână sfrijită“. Din acest punct, romanul se desparte în ramificaţii alegorice, ce oferă considerații despre identitate, educaţie, societate. Fericirea lui Klaus Heinrich va deveni, în aceeaşi măsură, şi o fericire obştească, căci el își va găsi marea dragoste şi va împlini profeţia sub semnul căreia i-a fost pusă venirea pe lume.

Despre Thomas Mann

THOMAS MANN a fost unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1929. Născut la Lübeck în 1875, se mută cu familia, în 1891, la München, unde studiază la Universitatea Ludwig Maximilian. După venirea la putere a naziştilor în Germania, în 1933, se exilează în Elveţia, iar la izbucnirea războiului pleacă în America. Predă la Universitatea Princeton, apoi se mută pe Coasta de Vest. În 1952 se întoarce în Elveţia. Moare la Zürich în 1955. Romanele şi nuvelele sale (între care Casa Buddenbrook, Moartea la Veneţia, Muntele vrăjit, Iosif şi fraţii săi, Doctor Faustus, Tonio Kröger, Mărturisirile escrocului Felix Krull) poartă amprenta unui robust spirit clasic (în linia lui Goethe), dar şi a unei efervescenţe şi nelinişti romantice (sub influenţa lui Schopenhauer şi Nietzsche).

Fotografia autorului: Colecția Carl Van Vechten, Biblioteca Congresului S.U.A.

Recenzii

„În romanul Alteţă regală, publicat în 1909, al cărui realism disimulează o poveste simbolică, Thomas Mann reconciliază viaţa unui artist cu cea a unui om de acţiune şi oferă un motto acestui ideal uman: «augustitate şi iubire».“ (Din discursul rostit de Fredrik Böök la ceremonia de decernare a Premiului Nobel pentru literatură, în 10 decembrie 1929)

„Alteţă regală este considerată una dintre cărţile mai simple ale lui Mann, o lectură deosebit de agreabilă, cu final fericit, în stilul romanelor de dragoste. Şi totuşi, de sub această aparenţă musteşte o operă complexă, multifaţetată, care ne vorbeşte, cu umor nuanțat, despre comportamentul uman şi nevoia individuală de iubire şi compasiune, ca şi despre responsabilitatea socială, şi la nivel simbolic, despre artist şi arta lui – cu alte cuvinte, despre Mann însuşi.“ (Hannelore Mundt)

Alte Detalii