Confesiunile unei măşti

Yukio Mishima, Confesiunile unei măşti

„Mishima e unul dintre acele genii care se nasc o dată la trei sute de ani. În ceea ce privește talentul, îmi este cu mult superior.“ (Yasunari KAWABATA)

Roman autobiografic, care îl consacră pe scriitorul Yukio Mishima la numai douăzeci și patru de ani, Confesiunile unei măști aduce în prim-plan incidentele copilăriei și ale adolescenței unui tânăr din Tokyo în anii '40 ai secolului trecut. Invadată de erotism, cartea este, după cum observa Marguerite Yourcenar într-un splendid eseu dedicat lui Mishima, „una dintre acelea foarte rare ce-ți dau impresia de biografie înregistrată pe viu, înainte ca elaborarea romanescă să fi intervenit“.

„S-ar putea spune: «Iată un Gide japonez»... Dar nu, Mishima este chiar el – un foarte japonez Mishima; lucid în plină confuzie emoțională, cu umor în toiul disperării, aproape fără prețiozitate, sentimentalism sau autocompătimire. Această carte, ca nici o alta, m-a făcut să înțeleg în bună parte ce înseamnă să fii japonez.“ (Christopher ISHERWOOD)

Rodica Grigore, „Confesiunile măştii şi adevărul artei“ (Cultura, 15 martie 2011)

nbsp; Dan C. Mihăilescu prezintă Confesiunile unei măşti (ProTV, „Omul care aduce cartea“, martie 2011)

Despre Yukio Mishima

De trei ori nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură, prozatorul, poetul și dramaturgul YUKIO MISHIMA este unul dintre scriitorii japonezi emblematici ai secolului trecut. Kimitake Hiraoka, pe numele său adevărat, se naște la 14 ianuarie 1925 la Tokyo într-o familie de samurai și începe să scrie încă de la vârsta de 12 ani. La 16 ani debutează în prestigioasa revistă Bungei-Bunka. Pentru a-și ascunde activitatea literară față de tatăl său, adept al unei educații stricte, adoptă pseudonimul Yukio Mishima. În 1943 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității Imperiale din Tokyo, pe care o absolvă în 1947. În 1949 îi apare romanul Confesiunile unei măști (Humanitas Fiction, 2011, 2021), care îl propulsează în rândul celor mai cunoscuți scriitori ai noii generații. Mishima începe astfel o carieră literară fulminantă, publicând constant romane, printre care se numără: Sete de iubire (1950; Humanitas Fiction, 2014), Tumultul valurilor (1954; Humanitas Fiction, 2010), Templul de aur (1956; Humanitas Fiction, 2013), După banchet (1960; Humanitas Fiction, 2015), Amurgul marinarului (1963; Humanitas Fiction, 2017), Viață de vânzare (1968; Humanitas Fiction, 2018), Soare și oțel (1970; Humanitas, 2008). Tetralogia Marea fertilității cuprinde romanele Zăpada de primăvară (1968; Humanitas Fiction, 2009, 2022), Cai în galop (1969; Humanitas Fiction, 2010, 2022), Templul zorilor (1970; Humanitas Fiction, 2011, 2022) și Îngerul decăzut (1970; Humanitas Fiction, 2012, 2022). Autor prodigios, Mishima a scris numeroase povestiri și 33 de piese de teatru. Volumul O dimineață de iubire pură (Humanitas Fiction, 2019) conține o selecție din povestirile autorului din perioada 1946–1965. Întreaga lui viață a fost marcată de preocuparea obsesivă pentru codul onoarei samurailor (vezi eseul său Calea samuraiului, apărut în 1967; Humanitas, 2007). Aceasta îl va împinge pe 25 noiembrie 1970, ziua în care încheie Îngerul decăzut, la gestul sinuciderii rituale prin seppuku.