Dansatoarea de Kabuki

Sawako Ariyoshi, Dansatoarea de Kabuki

Stralucita scriitoare a Japoniei postbelice, Sawako Ariyoshi reinvie povestea adevarata a dansatoarei Okuni din Izumo, creatoarea teatrului Kabuki.

In Japonia secolului al XVI-lea, sa fii kabuki ("destrabalata") insemna sa sfidezi conventiile, sa imbratisezi noul (si moda "barbara" adusa de occidentali). Asa i se va spune si lui Okuni, fata de la tara al carei viitor nu prevedea nimic spectaculos, dar care iti afla vocatia in dans. Dansul o va purta spre Kyoto si Edo, dansul ii va deschide drumul spre inima barbatilor, spre palatele samurailor si ale concubinelor imperiale. Insa pe frumoasa Okuni nu o atrage stralucirea aristocratiei. Pentru ea, arta spectacolului se imbogateste in strada, unde viata freamata neingradita. Aici, in fata oamenilor de rand, printre jongleri, muzicanti si femei usoare, daruieste tot ce are mai bun, aici prind viata, din iubirile, dezamagirile si sperantele artistilor, personajele pe care le interpreteaza, aici ia nastere teatrul Kabuki, arta inovatoare ce rupe legatura cu rigidul No. Imbinand ritmurile dansurilor sacre din templele nipone cu muzica vie cantata de oamenii de rand, care isi exprima neingradit pasiunile, Okuni devine prima dansatoare de Kabuki.Intr-un roman emotionant – in acelasi timp poveste de dragoste si evocare a unei epoci glorioase si sangeroase din istoria Tarii Soarelui Rasare –, Sawako Ariyoshi reuseste, in Dansatoarea de Kabuki, sa dea viata unei figuri legendare a Japoniei.

Rodica Grigore, „Pasiunea dansului şi dansul pasiunii“ (Cultura, ianuarie 2011)

Despre Sawako Ariyoshi

Una dintre cele mai importante figuri literare ale Japoniei postbelice, autoare de romane, povestiri, piese de teatru şi scenarii de film şi televiziune, SAWAKO ARIYOSHI (1931–1984) s-a născut în oraşul Wakayama. Îşi petrece o parte din copilărie în Java. În 1949 îşi începe la Tōkyō studiile de literatură şi artă dramatică, pe care le finalizează în 1952. După absolvire, lucrează în presă şi începe să se afirme ca scriitoare. Debutează în 1956 cu povestirea Baladă, nominalizată în acelaşi an la cea mai prestigioasă distincţie literară japoneză, Premiul Akutagawa. În 1959, beneficiază de o bursă Rockefeller şi studiază teatrul la Sarah Lawrence College din New York. Acesta este şi anul în care se impune ca romancieră, prin Râul Destinelor (în original, Râul Ki; Humanitas Fiction, 2024), primul volum al unei trilogii din care mai fac parte Râul Arida (1963) şi Râul Hidaka (1966). Romanul Parfum de curtezană (Humanitas Fiction, 2013, 2023) apare în 1962 şi este considerat, alături de Soţia doctorului (1967; Humanitas Fiction, 2008) şi Dansatoarea de Kabuki (1969; Humanitas Fiction, 2008, 2011), cea mai strălucită mărturie a talentului literar al lui Sawako Ariyoshi. În anii următori autoarea publică în acelaşi ritm susţinut romane, printre care În amurgul vieţii (1972) şi Prinţesa Kazu (1978). În 1979 Sawako Ariyoshi primeşte prestigiosul Premiu Mainichi. Piesele sale de teatru sunt jucate în întreaga lume, iar multe dintre romanele ei au fost adaptate pentru scenă şi au fost ecranizate.

Recenzii

"Romanul lui Ariyoshi o repune in drepturi pe legendara Okuni din Izumo, ale carei merite artistice au fost trecute sub tacere timp de cateva secole intr-o societate dominata de barbati." (World Literature Today)

"Sawako Ariyoshi este una dintre cele mai valoroase voci literare ale Japoniei postbelice." (J. Thomas Rimer)

"Viata lui Okuni, evocata cu atata sensibilitate de Sawako Ariyoshi, reprezinta un punct de cotitura al rafinatei arte dramatice nipone. (Library Journal)

Alte Detalii