Dansatoarea de Kabuki

Sawako Ariyoshi, Dansatoarea de Kabuki

Stralucită scriitoare a Japoniei postbelice, Sawako Ariyoshi reînvie povestea adevărată a dansatoarei Okuni din Izumo, creatoarea teatrului Kabuki.

În Japonia secolului al XVI-lea, să fii kabuki („destrăbălată“) însemna să sfidezi convenţiile, să îmbrăţişezi noul (şi moda „barbară“ adusă de occidentali). Aşa i se va spune şi lui Okuni, fata de la ţară al cărei viitor nu prevedea nimic spectaculos, dar care îşi află vocaţia în dans. Dansul o va purta spre Kyoto şi Edo, dansul îi va deschide drumul spre inima bărbaţilor, spre palatele samurailor şi ale concubinelor imperiale. Însă pe frumoasa Okuni nu o atrage strălucirea aristocraţiei. Pentru ea, arta spectacolului se îmbogăţeşte în stradă, unde viaţa freamătă neîngrădită. Aici, în faţa oamenilor de rând, printre jongleri, muzicanţi şi femei uşoare, dăruieşte tot ce are mai bun, aici prind viaţă, din iubirile, dezamăgirile şi speranţele artiştilor, personajele pe care le interpretează, aici ia naştere teatrul Kabuki, arta inovatoare ce rupe legătura cu rigidul No. Îmbinând ritmurile dansurilor sacre din templele nipone cu muzica vie cântată de oamenii de rând, care îşi exprimă neîngrădit pasiunile, Okuni devine prima dansatoare de Kabuki.Într-un roman emoţionant – în acelaşi timp poveste de dragoste şi evocare a unei epoci glorioase şi sângeroase din istoria Ţării Soarelui Răsare –, Sawako Ariyoshi reuşeşte, în Dansatoarea de Kabuki, să dea viaţă unei figuri legendare a Japoniei.

Rodica Grigore, „Pasiunea dansului şi dansul pasiunii“ (Cultura, ianuarie 2011)

Elisabeta Lăsconi, „«Destrăbălata» care a creat kabuki“ (Ziarul de dumincă, septembrie 2011)

Despre Sawako Ariyoshi

Una dintre cele mai importante figuri literare ale Japoniei postbelice, autoare de romane, povestiri, piese de teatru şi scenarii de film şi televiziune, SAWAKO ARIYOSHI (1931–1984) s-a născut în oraşul Wakayama. Îşi petrece o parte din copilărie în Java. În 1949 îşi începe la Tōkyō studiile de literatură şi artă dramatică, pe care le finalizează în 1952. După absolvire, lucrează în presă şi începe să se afirme ca scriitoare. Debutează în 1956 cu povestirea Baladă, nominalizată în acelaşi an la cea mai prestigioasă distincţie literară japoneză, Premiul Akutagawa. În 1959, beneficiază de o bursă Rockefeller şi studiază teatrul la Sarah Lawrence College din New York. Acesta este şi anul în care se impune ca romancieră, prin Râul Destinelor (în original, Râul Ki; Humanitas Fiction, 2024), primul volum al unei trilogii din care mai fac parte Râul Arida (1963) şi Râul Hidaka (1966). Romanul Parfum de curtezană (Humanitas Fiction, 2013, 2023) apare în 1962 şi este considerat, alături de Soţia doctorului (1967; Humanitas Fiction, 2008) şi Dansatoarea de Kabuki (1969; Humanitas Fiction, 2008, 2011), cea mai strălucită mărturie a talentului literar al lui Sawako Ariyoshi. În anii următori autoarea publică în acelaşi ritm susţinut romane, printre care În amurgul vieţii (1972) şi Prinţesa Kazu (1978). În 1979 Sawako Ariyoshi primeşte prestigiosul Premiu Mainichi. Piesele sale de teatru sunt jucate în întreaga lume, iar multe dintre romanele ei au fost adaptate pentru scenă şi au fost ecranizate.