Incest. Din Jurnalul dragostei, necenzurat

Anaïs Nin, Incest. Din Jurnalul dragostei, necenzurat

Cu o introducere de Rupert Pole și note biografice de Gunther Stuhlmann

Traducere de Luana Schidu

„Dintre toate femeile pe care le-am cunoscut, nici una nu se apropie de Anaïs Nin prin grație și frumusețe. O aristocrată. Dar și o scriitoare cu talent extraordinar. Ea aparține acum întregii lumi.“ — HENRY MILLER

„Nu există un înțeles universal la care să ajungem cu toții, nu există decât înțelesul pe care îl dăm noi vieții noastre, un înțeles propriu, un scenariu propriu, un roman propriu, o carte a vieții fiecăruia“ – scrie Anaïs Nin. Incest, al doilea volum din celebrul jurnal necenzurat al scriitoarei, este o galerie a oglinzilor mereu dovedite a fi mincinoase. După o absență de douăzeci de ani, intră în scenă Joaquin Nin, tatăl pierdut și mereu dorit, „spaniolul strălucitor, expert în seducție“. Se naște o dragoste incestuoasă, la granița nebuniei, urmată de o „spovedanie“ a acestei pasiuni interzise în fața psihanalistului – și amantului – Otto Rank. Există și alte portrete de bărbați: cel al soțului protector, Hugh Guiler, cel al scriitorului Henry Miller, care primește pe rând tușele fascinației și deziluziei, sau cel al lui Antonin Artaud, faimosul regizor și scriitor. Pentru Anaïs Nin, erotismul și febra creației nu pot fi nicicând separate, întrucât fac parte din aceeași algebră a simțurilor, însă există o enigmă căreia nici pasiunea, nici experiența nu îi pot umple contururile: sentimentul matern și felul în care el reconstruiește sufletul feminin.

Despre Anaïs Nin

ANAÏS NIN (1903-1977) s-a născut în Franța, la Neuilly-sur-Seine, într-o familie cu rădăcini cubaneze, franceze și, din partea mamei, daneze. Are unsprezece ani când tatăl ei părăsește familia. Imediat după aceea, în drum spre America, Anaïs începe să-și scrie faimosul jurnal. La douăzeci de ani se căsătorește cu Hugo Guiler și revine în Franța, stabilindu-se la Paris. Aici descoperă lumea scriitorilor, a artiștilor, a avangardei și psihanalizei, o lume boemă în care își trăiește liber aventurile amoroase – cu Henry Miller, Otto Rank, Antonin Artaud, Edmund Wilson, Gore Vidal –, pe care le consemnează în jurnal. Își câștigă existența lucrând ca model, dansatoare, psihanalist amator. În 1939, înainte de izbucnirea războiului în Europa, se întoarce împreună cu Hugo Guiler în Statele Unite, iar în 1955, prea puțin preocupată de impedimente legale, se va căsători și cu Rupert Pole, mariaj anulat însă în 1966. Pole îi va fi totuşi alături până când scriitoarea se va stinge din viață în 1977, la Los Angeles. În 1932 Anaïs Nin publică prima carte, D.H. Lawrence: An Unprofessional Study, urmată de House of Incest (poem în proză, 1936), Winter of Artifice (1939) și Under a Glass Bell (povestiri, 1944), Stella (1945), „romanul continuu“ Cities of the Interior (compus din Ladders to Fire – 1946, Children of the Albatross –1947, The Four-Chambered Heart – 1950, A Spy in the House of Love – 1954 și Seduction of the Minotaur – 1961), scrierile erotice Delta lui Venus (Delta of Venus, 1969; Humanitas Fiction, 2007) și Little Birds (1979, postum). Jurnalul lui Anaïs Nin este publicat în formă cenzurată începând cu 1966. Volumele aceluiași jurnal încep să apară necenzurate din anii ’90, în seria „Jurnalul dragostei“: Henry și June (Henry and June: 1931–1932; 1990; Humanitas Fiction, 2008, 2014, 2021), Incest (Incest: 1932–1934; 1992; Humanitas Fiction, 2006, 2010, 2016, 2021), Foc (Fire: 1934–1937; 1996; Humanitas Fiction, 2006, 2014), Nearer the Moon: 1937–1939 (1996), Mirages: 1939–1947 (2013) și Trapeze: 1947–1955 (2017). Opera lui Anaïs Nin este tradusă în peste douăzeci de limbi.

Recenzii

„Puțini scriitori au explorat viața amoroasă a unei femei cu atâta precizie și subtilitate precum Anaïs Nin.“— El País

„Incest este o fascinantă incursiune «la cald» în mintea unei femei narcisiste, pasionale, lucide și extrem de complexe.“ — Library Journal

„O carte extraordinară... egocentrismul este transmutat, ridicat la statutul de artă grație sensibilității ei extreme, exprimată într-o proză de o frumusețe uluitoare.“ — Sir Herbert Read

Alte Detalii