Maestrul de ceai

Yasushi Inoue, Maestrul de ceai

Dincolo de povestea unei morţi încărcate de mister, Inoue conturează subtil esenţele a două lumi care de multe ori se suprapun: lumea maestrulului de ceai perfect, Sen no Rikyū, şi lumea samuraiul perfect, Toyotomi Hideyoshi.

„Maestrul Rikyū a fost martorul morţii multor samurai. Oare câţi samurai au plecat spre câmpul de luptă după ce au băut ceaiul preparat de el? ªi apoi au şi murit acolo. După ce ai fost martorul atâtor morţi nefireşti şi violente, nu ai cum să te bucuri de o moarte liniştită.“ Sen no Rikyū, marele maestru de ceai din timpul lui Toyotomi Hideyoshi, moare prin sinucidere rituală. Enigma gestului său îl frământă neîncetat pe Honkakubō, discipolul care i-a fost alături în ultimii ani şi care pare să comunice în continuare cu Maestrul: acesta i se arată în vis şi îi vorbeşte. Retrăind în amintire toate marile ceremonii ale ceaiului oficiate de Maestru, toate gesturile şi vorbele lui memorabile, Honkakubō îi întâlneşte pe cei mai importanţi oameni din viaţa lui Sen no Rikyū, iar fiecare evocare a celui dispărut e un prilej de a descoperi lucruri neştiute, de a înţelege ceea ce a vrut Maestrul să-i transmită, de a pătrunde mai adânc arta ceaiului şi în acelaşi timp de a se împăca, în cele din urmă, cu sine.

Despre Yasushi Inoue

YASUSHI INOUE (1907–1991) s-a născut la Asahikawa, în Hokkaidō. A absolvit în 1936 Universitatea Imperială din Kyōto (estetică şi filozofie), cu o teză despre Paul Valéry. Până la sfârşitul războiului a publicat mai mult poezie, deşi a obţinut şi un premiu pentru roman (Premiul Chiba Takeo, în 1936). S-a impus însă ca prozator abia la vârsta de patruzeci şi doi de ani, cu nuvelele Lupta de tauri (Tōgyū) şi Puşca de vânătoare (Ryōjū; Humanitas Fiction, 2013, 2024), pentru cea dintâi primind, în anul 1949, Premiul Akutagawa. Vasta sa operă cuprinde peste patruzeci de romane, peste optzeci de nuvele, un mare număr de proze scurte, mai multe volume de poezii, zece volume de eseuri şi însemnări, jurnale de călătorie, volume de estetică şi critică literară, scrieri diverse. Pasionat de istoria Japoniei şi a Asiei (în special a Chinei), a călătorit mult în tot acest spaţiu, iar viziunea sa asupra evenimentelor trecute se reflectă în majoritatea operelor lui, un excelent exemplu pentru modul în care cultura japoneză percepe timpul. Douăzeci şi opt dintre prozele sale au fost ecranizate (printre regizori: Kumai Kei şi Inagaki Hiroshi), iar cinci au stat la baza unor seriale de televiziune. În 1964 a fost ales membru al Nihon Geijutsuin (Academia Japoneză de Arte), iar în 1976 a primit Bunka kunshō (Ordinul Meritul Cultural), cea mai înaltă distincţie culturală japoneză. A mai primit Marele Premiu pentru Literatură al Japoniei (în 1982), Premiul Asahi (în 1985, pentru întreaga activitate literară), iar în 1986 a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii Beijing. Din opera sa au fost traduse şi publicate până acum în limba română nuvelele Puşca de vânătoare (Ryōjū; Humanitas Fiction, 2103) şi Dragostea, şi moartea, şi valurile (Shi to koi to nami to; Humanitas, 2008), romanele Lupul albastru (Aoki ookami; Humanitas, 1999), Maestrul de ceai (Honkakubō ibun; Humanitas, 2007, Humanitas Fiction, 2014), Nobila doamnă din Yodo (Yodo-dono nikki; Humanitas Fiction, 2016), Favorita (Yōkihi den; Humanitas Fiction, 2017) precum şi volumul de povestiri Cupa de cleştar (Humanitas Fiction, 2010).

Recenzii

„Cu siguranţă nici un scriitor japonez, de la Natsume Sōseki până la Haruki Murakami, incluzându-i aici, după opinia mea, şi pe cei doi mari câştigători ai Nobelului, Kenzaburō Ōe şi Yasunari Kawabata,
nu oferă o plăcere literară atât de intensă şi consistentă.“ (The Quarterly Conversation)

„Vasta sa operă realizează o inconfundabilă sinteză între tradiţie şi modernitate, între cultura occidentală şi cea a Orientului îndepărtat.“ (KulturSPIEGEL)

„O proză fină ca petala florii de cireş, o operă fantomatică care parcă pluteşte peste aparenţe pentru a le dezvălui mai bine misterul: Yasushi Inoue este scriitorul cel mai transparent şi cel mai criptic al literaturii secolului XX. Zâmbetul său era o enigmă, iar cărţile sale sondează adâncurile cu o graţie incomparabilă.“ (L'Express Culture)

Alte Detalii