Memoriile lui Hadrian

Marguerite Yourcenar, Memoriile lui Hadrian

urmate de Carnetele de note la Memoriile lui Hadrian

Îmbrăcând forma unei istorii personale, povestea împăratului Hadrian este o rafinată meditație despre moarte, dualitatea corp–spirit, dragoste, sacralitate și timp. Unul dintre cele mai valoroase romane ale secolului XX, Memoriile lui Hadrian poartă marca inconfundabilă a scriiturii lui Marguerite Yourcenar, prima femeie primită în Academia Franceză.

Conceput sub forma unei scrisori testamentare adresate de împăratul Hadrian succesorului său, Marcus Aurelius, romanul lui Marguerite Yourcenar este unul de o extraordinară adâncime psihologică. Cronica vieții lui Hadrian, scrisă de el însuși, oferă prilejul pentru o reconstituire exemplară a celui de-al doilea secol al erei noastre, autorul fictiv glosând asupra fiecărui eveniment și subliniindu-i anvergura în contextul epocii. Romanul este, în același timp, o importantă meditație asupra istoriei, un studiu asupra vieții politice și a relațiilor complicate ale lui Hadrian cu mulți dintre contemporanii săi, uneori prieteni, alteori dușmani. Existența tumultuoasă a împăratului, cu momentele de triumf și înfrângerile sale, devine astfel pretextul pentru a vorbi despre o lume răvășită de război și despre cum se poate păstra integritatea spiritului de-a lungul vieții.

Despre Marguerite Yourcenar

MARGUERITE DE CRAYENCOUR s-a născut la Bruxelles pe 8 iunie 1903, dintr-o mamă belgiană, Fernande de Cartier de Marchienne, și un tată francez, Michel Cleenewerck de Crayencour. Mama murindu-i după zece zile, de educația ei se va ocupa, în Franța, tatăl anticonformist și extrem de cultivat. El îi plătește publicarea primelor două plachete de versuri, după ce, împreună, aleg pseudonimul debutantei, YOURCENAR, o anagramă a numelui lor de familie. În 1929 îi apare primul roman, Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică (Alexis ou le Traité du Vain Combat), și îi moare tatăl. Până în 1934, când publică romanul Obolul visului (Le denier du rêve; ediție revizuită în 1959), scrie și povestirile cuprinse în volumul Poveste albastră (Conte bleu), apărut postum în 1993 (ambele opere reunite într-un volum la Humanitas Fiction în 2018). Călătorește prin Europa, pentru ca, odată cu izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, să se stabilească în America. În 1937 o întâlnește la Paris pe Grace Frick (alături de care va trăi până la moartea acesteia, în 1979), la îndemnul căreia va ajunge în SUA și va preda literatură comparată în New York City și la Sarah Lawrence College. În 1938 publică Povestiri orientale (Nouvelles orientales; Humanitas Fiction, 2016), iar în 1939, romanul Lovitura de grație (Le Coup de grâce; apărut la Humanitas Fiction în 2017 împreună cu Alexis sau Tratat despre lupta zadarnică). În 1951 vede lumina tiparului romanul Memoriile lui Hadrian (Mémoires d’Hadrien; Humanitas Fiction, 2015, 2021), încununat cu Prix Femina Vacaresco, și în 1968, romanul Piatra filozofală (L’Œuvre au Noir), recompensat cu Prix Femina. În 1977 îi este atribuit de către Academia Franceză Grand Prix de Littérature pentru întreaga operă, iar în 1980 devine prima femeie aleasă în Academie. Se stinge din viață la 17 decembrie 1987, cenușa fiindu-i îngropată în Brookside Cemetery, Somerville, Maine. Cu o operă care cuprinde romane, povestiri, eseuri, poeme, piese de teatru și trei volume de memorii, Marguerite Yourcenar este una dintre cele mai importante scriitoare de limbă franceză.

Recenzii

„Marguerite Yourcenar construiește ipoteza romanescă a unui timp ciclic, între apogeu și decadență, și citește al doilea secol roman ca pe o parabolă decalată a lumii contemporane. Roma lui Hadrian și Occidentul contemporan se aseamănă prin aceea că reprezintă momente paroxistice ale istoriei umane, caracterizate prin cosmopolitism, profunzime și complexitate.“ (Nicolas di Méo, Le Magazine Littéraire, decembrie 2014)

Alte Detalii