Pădurea nopții

Djuna Barnes, Pădurea nopții

Traducere și note de Luana Schidu

Considerat de T.S. Eliot un roman de referință al secolului XX, Pădurea nopții spune povestea unei femei și a grupului de americani și europeni care gravitează în jurul ei în Parisul anilor ’20, o lume exotică, efervescentă. Prin abordarea excentrică a iubirii și sexualității și excelența stilistică, romanul a devenit un clasic al modernismului.

Robin, Nora, Jenny. Un triunghi amoros feminin care angrenează toate resorturile poveştii: Robin are un scurt, nefericit mariaj cu baronul Felix Volkbein, în urma căruia se cufundă într-o existenţă promiscuă şi îşi caută refugiul în dragostea pentru Nora Flood, apoi pentru superficiala Jenny. În vreme ce Nora aşteaptă de la relaţia cu Robin linişte şi echilibru, natura acesteia o împinge spre experienţe autodistructive şi în cele din urmă în braţele lui Jenny Petherbridge, văduvă mult mai în vârstă care se hrăneşte din fericirea celorlalţi. Liantul între poveştile de dragoste şi pasiune dintre cele trei îl constituie doctorul Matthew O’Connor, hibrid straniu, amestec de savant, nebun, înger şi demon: el este cel care i-o prezentase baronului pe Robin şi tot el este cel la care recurge Nora în încercarea ei de a o recuceri pe Robin. Răspunsurile doctorului sunt strălucite monologuri, oglindă deopotrivă pentru vremuri apuse, dar şi pentru noile idei şi tendinţe ale epocii interbelice.

Ilustrația copertei: Jaques, Plimbare pe cheiurile Senei (detaliu)

Despre Djuna Barnes

DJUNA BARNES s-a născut pe 12 iunie 1892 în Cornwall-on-Hudson, statul New York. A fost educată în familie, de către tată și bunică, care i-au dat lecții de artă și muzică. După un viol (posibil incest), și ca urmare a divorțului părinților ei, în 1912 ajunge, împreună cu mama și trei dintre frații săi, la New York. Aici se înscrie la Pratt Institute, dar după șase luni va renunța, pentru a-și putea întreține familia. Colaborează cu articole, interviuri, cronici de teatru, povestiri la majoritatea publicațiilor newyorkeze. În 1915 se mută în Greenwich Village, intră într-o comunitate de artiști și scriitori boemi și, în același an, publică The Book of Repulsive Women, o carte de poeme ilustrate de ea însăși, tributară decadentismului de secol XIX. Eugene O’Neill îi pune în scenă trei piese într-un act. În 1921 pleacă la Paris, unde se alătură cercului de literate promotoare ale modernismului de pe Rive Gauche: Gertrude Stein și Alice B. Toklas, Janet Flanner, Sylvia Beach și Adrienne Monnier etc. Acum apare A Book (1923), o antologie de poeme, piese de teatru și povestiri. În 1928 publică romanul autobiografic Ryder, urmat imediat de romanul cu cheie Ladies Almanack. Sub influența lui James Joyce, își schimbă complet stilul, fiind interesată de experiment imagistic și polifonie. În 1931 se mută la Londra, iar în 1936 iese de sub tipar romanul Pădurea nopții (Nightwood), considerat o capodoperă a modernității. În 1939 se stabilește la New York, unde trăiește în recluziune, scriind sporadic poeme și piese de teatru. În 1958 apare piesa The Antiphon, ultimul ei volum fiind Creatures in an Alphabet din 1982. A murit pe 18 iunie 1982, la New York.

Recenzii

„Să citești Pădurea nopții e ca și cum ai bea vin cu o perlă care se dizolvă în pahar.“ (Jeanette Winterson)

„Pădurea nopții aparține acelei selecte și restrânse clase de cărți care reflectă spiritul unei anumite epoci – interbelicul în acest caz.“ (Times Literary Supplement)

„Ceea ce mi-aș dori eu este să-l las pe cititor pregătit pentru o mare realizare stilistică, pentru frumusețea frazării, strălucirea argumentului și a caracterizării și o calitate a ororii și damnării foarte înrudită cu aceea a tragediei elisabetane.“ (T.S. Eliot)

Alte Detalii