Parfum de femeie

Traducere de Sorin Mărculescu

Cea mai cunoscută operă a lui Giovanni Arpino, Parfum de femeie a fost ecranizat în 1974, de Dino Risi, cu Vittorio Gassman în rolul principal, şi în 1992, în regia lui Martin Brest, cu Al Pacino şi Chris O'Donnell în distribuţie. Pentru memorabila interpretare a personajului Frank Spade, colonelul infirm, Al Pacino a primit premiul Oscar.

În fiecare an, căpitanul Fausto călătoreşte o săptămână prin Italia, dar nu se poate bucura de priveliştea inundată de soarele verii. În timpul unor manevre militare pe timp de pace, explozia unui obuz i-a răpit vederea şi i-a retezat degetele de la o mână. De aceea, are nevoie de un însoţitor, un recrut trimis de la garnizoană. Alături de dezabuzatul Fausto, ale cărui vorbe muşcătoare nu iartă pe nimeni, tânărul începe prin a-şi regreta fapta bună. Călătoria lor pare un pelerinaj fără credinţă, o odisee fără glorie: Fausto, cufundat în lumea întunericului, fuge de sine şi de casa în care îşi trăieşte calvarul nemărturisit. Dar oraşele toropite de caniculă se dovedesc reperele unui paradoxal parcurs iniţiatic: ţinta tânărului este să ajute un nevăzător, dar acesta din urmă îi va deschide ochii asupra lumii. Ţinta lui Fausto este autodistrugerea, dar va sfârşi găsind iubirea.

„Pentru mine, a scrie romane înseamă a depune o mărturie poetică despre lumea în care trăim. Eu înşfac realitatea şi îi extrag esenţele ascunse, misterioase, exemplare.“ — GIOVANNI ARPINO

Despre Giovanni Arpino

Scriitorul italian GIOVANNI ARPINO s-a născut în 1927 în oraşul Pola, aflat în prezent pe teritoriul Croaţiei. În 1943, tatăl, ofiţer de carieră, trece în rezervă, iar familia Arpino se stabileşte în oraşul natal al mamei, la Bra, în Piemont. În 1953, după studii universitare la Torino şi îndeplinirea stagiului militar, Giovanni Arpino se căsătoreşte; cuplul se instalează la Torino, în ale cărui cercuri intelectuale tânărul deja îşi crease un nume, legând prietenii de-o viaţă cu mari figuri ale lumii literare italiene, între care Italo Calvino. Debutează în 1952, cu volumul Sei stato felice, Giovanni, urmat în 1957 de Il prezzo dell'oro (versuri). În 1960, apare romanul Un delitto d'onore, care va sta la baza faimoasei comedii a lui Pietro Germi Divorţ în stil italian (1961), cu Marcello Mastroianni în rolul principal. În 1964, Arpino primeşte prestigiosul premiu Strega pentru romanul L'ombra delle colline. Seria distincţiilor literare continuă, cu premiul Moretti în 1969, care recompensează romanul Parfum de femeie (Il buio e il miele), premiul Campiello în 1972, pentru Randagio è l'eroe şi cu Super Campiello în 1980, pentru Il fratello italiano. După o viaţă dedicată literaturii şi jurnalismului, Giovanni Arpino încetează din viaţă în 1987, la Torino.

Recenzii

„Giovanni Arpino şi-a dorit să fie şi a fost mereu un adevărat «vânător de poveşti».“ — Il Giornale

„Călătoria celor doi soldaţi, gravitând în jurul lui Fausto, antieroul care îşi asumă cu un rictus cinic damnarea, încercând să-şi amorţească suferinţa cu alcool, evocă ironic epopeea homerică. Arpino este un maestru al personajelor complexe.“ — The Guardian

Alte Detalii