Taichi Yamada, Straini

Premiul Yamamoto Shugoro (1987)

In Tokioul anilor '80, un sufocant labirint de trupuri si povesti, Hideo Harada, scenarist de succes, se hotaraste sa faca o plimbare pe strazile cartierului copilariei sale. Intr-o sala de spectacole, intalneste un barbat care pare a fi dublul perfect al tatalui sau, mort in urma cu treizeci de ani intr-un teribil accident. Din acest moment al povestirii, supranaturalul urban preia comanda cu o dezinvoltura tipica literaturii japoneze contemporane: in loc sa descinda solemn ca doua aparitii cetoase, parintii morti ai lui Hideo se uita la baseball si se entuziasmeaza la jocuri de carti; in loc de voci guturale si scartaituri de podele, se aude huruitul neincetat al traficului din marele oras. Hideo Harada, barbat de patruzeci si opt de ani, se lupta sa-si pastreze luciditatea. Cei doi nu pot fi decat o cruda halucinatie, parte a unui scenariu in care replicile sunt scrise chiar de el, un ecran de proiectie al celor mai ascunse dorinte. Si totusi, desi incepe sa sufere de o misterioasa boala ale carei semne le sunt vizibile doar celorlalti, Hideo nu-si poate infrana dorinta de a le sta alaturi parintilor sai din alta lume. In acest scenariu -- real sau halucinatoriu -- mai exista insa un element-cheie, o misterioasa femeie cu cicatrice capabila de neasteptate gesturi de iubire. O poveste despre singuratate cu atmosfera de Solaris japonez, romanul Straini are tempoul si stilul minimalist al unui thriller, ca si greutatea fictiunii de prima clasa, combinatie care i-a adus Premiul Yamamoto Shugoro in 1987.