Viața intimă

Traducere și note de Gabriela Lungu

Glisând între dramă psihologică și satiră socială, sinuos și seducător, cel mai recent roman al lui Niccolò Ammaniti, Viața intimă, explorează temerile și dorințele profunde ale unei femei, propunându-ne să privim cu empatie lumea derutantă și provocatoare de astăzi.

Maria Cristina Palma duce o viață aparent perfectă. Considerată cea mai frumoasă femeie din lume, este căsătorită cu prim-ministrul Italiei, are o fiică minunată și tot ce își poate dori. Imaginea ei construită cu grijă ascunde însă un trecut traumatic și o criză de identitate incipientă, iar proiecțiile celor din jur asupra sa o însingurează. Până când, în urma unei întâlniri neașteptate, primește pe mobil un film erotic care i-ar putea distruge reputația. E nevoită să ia o decizie dramatică, să aleagă ce e dispusă să sacrifice și cu ce preț. Ajuns în acest punct, romanul pune întrebări esențiale pentru cititor: Nu cumva ar trebui să ne temem mai mult de propria privire decât de a celorlalți? Cât de departe suntem în stare să mergem în dorința noastră de apartenență și afecțiune?

Despre Niccolò Ammaniti

NICCOLÒ AMMANITI s-a născut la Roma în 1966. A urmat studii de biologie, dar când a trebuit să-şi scrie teza de licenţă, s-a apucat să scrie un roman, Branchie, acceptat la un concurs de debut în 1994. A abandonat apoi definitiv biologia, dedicându-se în exclusivitate scrisului şi publicând un volum de povestiri, Fango (1996), şi romanul Ti prendo e ti porto via (1999). Succesul l-a cunoscut însă abia în anul 2001 cu romanul Mie nu mi-e frică (Io non ho paura; Humanitas, 2006), distins cu premiul Viareggio-Repaci. În anul 2003, regizorul Gabriele Salvatores a realizat după acest roman un film purtând acelaşi titlu. Romanul Cum vrea Dumnezeu (Come Dio comanda, 2006), distins în 2007 cu Premiul Strega, stă la baza filmului omonim regizat de Gabriele Salvatores în 2008. | www.niccoloammaniti.it

Recenzii

„Un roman care nu numai că reflectă vremurile complicate pe care le trăim, dar oferă și fărâme de speranță, așa cum numai marea literatură o poate face.“ — Il Foglio

„Cu răbdarea unui entomolog, Niccolò Ammaniti pune sub lupă ceea ce a ajuns să ne definească: obsesia pentru imaginea publică, clasa politică interesată doar de un consens rapid și fortuit, deciziile luate pe baza indicațiilor unor așa-ziși guru media, dificultatea de a ne urma vocea lăuntrică, înclinația spre suspiciune și paranoia.“ — La Stampa

Alte Detalii