FRANCIS BACON (1561-1626), filozof, jurist, om politic cu o activitate de 30 de ani în Camera Comunelor (mai întâi) și Camera Lorzilor (din 1620), consilier privat la două curți şi lord cancelar al Angliei, a fost unul dintre întemeietorii modernității europene. Proiectele sale de reformă filozofică, științifică și juridică au modelat decisiv Anglia secolelor XVII-XIX (ca și o bună parte a Europei moderne). În același timp (și poate tocmai de aceea), puțini gânditori ai modernității au avut parte de o receptare atât de eterogenă precum Francis Bacon. Ridicat în slăvi ca primul dintre moderni și ctitor al gândirii științifice moderne, a fost în același timp criticat pentru lipsa unui sistem, pentru caracterul fragmentar și retoric al scrierilor sale sau pentru susținerea unor idei care au devenit, pe rând, mituri și marote ale modernității europene. O gândire enciclopedică și originală, dublată de un remarcabil talent literar, a făcut ca scrierile baconiene să înspire mişcări intelectuale precum marile proiecte de reformă religioasă și socială din Anglia anilor 1640-1660, înființarea primelor academii științifice în Anglia și în Franța, Iluminismul francez sau proiectul unei științe universale de tip inductiv.
Opere principale: Essays (1597), The Two Bookes of Francis Bacon of the Proficience and Advancement of Learning (1605), De sapientia veterum (1609), Novum organum (1620), Historia naturalis et experimentalis ad condendam philosophiam (1622), De augmentis scientiarum (1623), Apophthegms new and old (1624), Sylva Sylvarum. New Atlantis (1626-1627).
Paul van Somer, Portretul lui Francis Bacon, 1617; colecția Palatului Łazienkowski, Varșovia