Diavolul

Note pentru o viitoare diabologie

Din categoriile eseistică

În colecția Eseu

„Despre Diavol s-au scris sute de volume. N-aş fi avut îndrăzneala de a mai scrie încă unul dacă n-aş fi sigur că volumul meu este diferit de toate celelalte. Diferit ca intenţie, diferit ca spirit, diferit, măcar în mare parte, ca metodă şi conţinut. Ca să spun esenţialul chiar de la început, cred că pot afirma că aceasta este prima carte despre Diavol scrisă de un creştin în sensul cel mai profund al creştinismului.Mi-am propus în special, mânat de un sentiment de caritate şi milă, să studiez, eliberându-mă de prejudecăţi şi de rezerve, următoarele probleme: adevăratele cauze ale răzvrătirii lui Lucifer (care nu sunt cele în care se crede de obicei); adevăratele relaţii dintre Dumnezeu şi Diavol (mult mai cordiale decât se crede); posibilitatea ca oamenii să încerce să-l facă pe Satana să revină la condiţia sa iniţială eliberându-ne pe noi toţi de ispita răului.“ (Giovanni PAPINI)

Raul Popescu, „Diavolul între divin şi uman“ (Observator cultural, iunie 2014)

Despre Giovanni Papini

GIOVANNI PAPINI s-a născut în 1881 la Florenţa, unde a urmat cursurile şcolii elementare, apoi, vreme de patru ani, cursurile Şcolii Normale. Autodidact fervent, îşi satisface pasiunea pentru enciclopedism cu cărţi din bibliotecile florentine. Începe de timpuriu o vastă activitate publicistică, întemeind reviste literare şi filozofice şi colaborând la cele mai importante cotidiene şi reviste italiene. Debutează editorial în 1906 cu volumul de proză scurtă Il tragico cotidiano (Tragicul cotidian) şi cu eseul Il crepuscolo dei filosofi (Amurgul filozofilor), în care dezvoltă pentru prima dată tema iraţionalismului vitalist. Traduce lucrări ale unor importanţi filozofi (G. Berkeley, A. Schopenhauer), editează operele unor gânditori italieni (T. Campanella, P. Sarpi, F. Guicciardini) şi antologii de literatură italiană. Îi apar mai multe volume de proză scurtă, între care Parole e sangue (Cuvinte şi sânge) şi Buffonate (Bufonerii). În 1912 publică romanul autobiografic Un om sfârşit (Un uomo finito), iar în 1915 volumul de eseuri Maschilita (Bărbăţie); un an mai târziu, publică volumul de eseuri Stroncature (Demolări), al cărui titlu exprimă furia critică a generaţiei sale. În deceniul al treilea, publică în paralel mai multe volume de eseuri – între care Storia di Cristo (Istoria lui Cristos), expresia reconvertirii sale la catolicism – şi de poezie, iar în 1931 romanul Gog, cea mai celebră carte a sa. Susţinător al regimului mussolinian, devine membru al Academiei Italiene şi director al Institutului Naţional de Studii asupra Renaşterii. Vederea din ce în ce mai slăbită îl obligă în cele din urmă să-şi dicteze textele, dar publică portrete şi monografii dedicate unor artişti italieni şi străini, eseuri şi articole în presă. Marginalizat după război, continuă să publice proză, eseuri şi articole. În 1951 îi apare Il libro nero. Nuovo diario di Gog (Cartea neagră. Nou jurnal al lui Gog), iar în 1954 Povestiri stranii. Moare în 1956.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Diavolul
Subtitlu: Note pentru o viitoare diabologie
An apariție: 2013
Ediție: I
Pagini: 200
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-50-4231-8
Colecție: Eseu
Domeniu: eseistică
Autor: Giovanni Papini
Traducere: Corina Anton

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente