Închide Close
Etica neuitarii. Eseuri politico-istorice

Editura Humanitas

Monica Lovinescu, Etica neuitarii. Eseuri politico-istorice

Eseuri politico-istorice

Din categoriile Știinţe sociale & politică, istorie

În colecția Zeitgeist

Transmise pe calea undelor sau publicate în reviste din exil şi apoi din ţară, scrierile Monicăi Lovinescu alcătuiesc o mărturie grăitoare despre lupta necurmată cu sistemul comunist şi ideologia comunistă, precum şi cu abjecţii lor slujitori. Cele mai reprezentative dintre ele sunt adunate acum în acest volum de politologul Vladimir Tismăneanu, care semnează şi o revelatoare prefaţă menită să pună în lumină personalitatea autoarei: „În cultura românească a ultimelor cinci decenii, Monica Lovinescu a fost cea mai rafinată cunoscătoare, exegetă, analistă a fenomenului comunist. A pledat că nimeni altcineva pentru demontarea şi demistificarea pretenţiilor ideologice ale totalitarismului comunist. A surprins legăturile de adâncime, infra-raţionale, dintre comunismul românesc (şi nu numai) şi variile încarnări ale fascismului."

Despre Monica Lovinescu

MONICA LOVINESCU (19 nov. 1923–20 apr. 2008), jurnalistă şi critic literar, fiica lui E. Lovinescu şi a Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, este cea mai importantă voce feminină a exilului românesc. După absolvirea Facultăţii de Litere din Bucureşti (1946), devine asistenta lui Camil Petrescu la Seminarul de Artă Dramatică şi colaborează la diverse publicaţii (Revista Fundaţiilor Regale, Kalende, Vremea, Democraţia lui Anton Dumitriu) cu pagini literare, cronică dramatică etc. Obţine o bursă a statului francez în 1947 şi pleacă la Paris în condiţii de călătorie riscante. Imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I, cere azil politic în Franţa. În primii ani de exil face diverse încercări regizorale. Semnează capitolul despre teatrul românesc în Histoire du spectacle (Encyclopédie de la Pléiade, Gallimard). Traduce câteva cărţi din româneşte, sub pseudonimele Monique Saint-Côme şi Claude Pascal şi, împreună cu Eugen Ionescu, traduce din teatrul lui Caragiale în limba franceză. Colaborează deopotrivă la revistele de limbă română din exil: Luceafărul, Caiete de dor, Fiinţa românească, Ethos, Contrapunct, Dialog, Agora etc.Din 1951 se dedică activităţii radiofonice şi „ţării din gând“: realizează, până în 1975, emisiuni literare şi muzicale la Radiodifuziunea Franceză, iar din 1962 trece la microfonul Europei Libere (va lucra aici până în 1992, la închiderea postului). Are emisiuni săptămânale ascultate cu enorm interes în România: cronica de carte de la Actualitatea culturală românească, precum şi Teze şi antiteze la Paris. În ajunul zilei sale de naştere, în 1977, se face asupra ei o încercare de asasinat politic de către un terorist aflat în solda lui Nicolae Ceauşescu.Monica Lovinescu a fost căsătorită cu Virgil Ierunca şi sunt, amândoi, unele dintre cele mai iubite şi respectate figuri ale exilului românesc.După 1990, cărţile i se publică constant la Editura Humanitas, în principal cronicile literare citite la radio (şase volume de Unde scurte), precum şi cele scrise pentru România literară (volumul intitulat Diagonale). La apa Vavilonului este una dintre cele mai importante scrieri memorialistice de exil. Eseurile sale politico-istorice au fost antologate în volumul Etica neuitării (2008). Cele şase volume de Jurnale, publicate în timpul vieţii, au fost urmate de ediţia postumă, într-un volum, intitulată Jurnal esenţial (2010) şi de Jurnal inedit 2001–2002 (2014). Monica Lovinescu a scris primul roman distopic din literatura română, Cuvântul din cuvinte, şi este de asemenea autoarea unui volum de Întrevederi cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Ştefan Lupaşcu şi Grigore Cugler.

Recenzii

Monica Lovinescu spune lucruri dureroase pentru că le aşază sub lupa acelei etici care le pune în evidenţă trăsături dacă nu odioase, măcar pernicioase. Adică, sub lupa singurei etici valide după care putem judeca trecutul nostru recent şi prezentul nostru continuu. Iar sentimentul anxios pe care l-am mărturisit în primele rînduri vine în momentul în care îmi dau seama că lupa etică a Monicăi Lovinescu nu exacerbează deloc. Monica Lovinescu nu simte enorm, nu vede monstruos.“ (Sever Voinescu, Dilema Veche nr. 250, 2 decembrie 2007 | Citeste articolul)

„ Biografia Monicăi Lovinescu este una a secolului. De la tinereţea care ar fi putut fi un preludiu al existentei intr-o Românie fară comunism la încercarea exilului, traseul ei este unul în care se oglindeşte solitudinea şi grandoarea condiţiei umane în veacul tiraniilor.“ ( Ioan Stanomir, Revista 22, 2 decembrie 2008 | Citeşte recenzia)

„Gîndită ca un eşantion reprezentativ din scrierile politico-istorice ale autoarei Undelor scurte, antologia realizată de Vladimir Tismăneanu are un titlu sugestiv: Etica neuitării. Semnificaţia titlului e transparentă. E vorba de păstrarea memoriei trecutului, a acelui trecut fără de care o comunitate intră în derivă etică, pierzîndu-şi reperele şi plutind într-un straniu naufragiu istoric..“ (Sorin Lavric, România Literară, 19 decembrie 2008, | Citeşte articolul)

Etica neuitării - volumul publicat de Vladimir Tismăneanu în excelenta colecţie Zeitgeist a Editurii Humanitas - confirmă importanţa şi trăinicia unor efemeride redactate între anii 1961 şi 2001."(Mihail Neamţu, Cotidianul, 17 februarie 2009 | Citeşte articolul)

„M-am gindit intens in aceste zile la ce-ar spune Monica Lovinescu si Virgil Ierunca despre lumea post-comunista in genere, despre cea din Romania in particular. Cum ar comenta ei resurectia unei stingi in zdrente teoretice, incapabila sa inteleaga dimensiunile ororilor totalitare, repetind cu stupida, obstinata monotonie vechile clisee pe care un Philippe Sollers ori o Julia Kristeva le-au abandonat si repudiat acum doua decenii" ( Vladimir Tismaneanu,Sub semnul urgentei morale: "Etica neuitarii" comentata de Cristian Patrasconiu | Citeste articolul )

„La un an de la trecerea sa din actualitate în panteonul culturii române, Monica Lovinescu revine în atenţie cu o culegere din scrierile sale intitulată Etica neuitării (antologie şi prefaţă de Vladimir Tismăneanu, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, 492 p.)" (Ovidiu Pecican, Observatorul Cultural | Citeste articolul )

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Etica neuitarii
  • Subtitlu: Eseuri politico-istorice
  • An apariție: 2008
  • Ediție: I
  • Pagini: 492
  • Format: 13x20cm
  • ISBN: 978-973-50-2351-5
  • ISBN-10: 978-973-50-2351-5
  • Preț: 49 lei
  • Colecție: Zeitgeist
  • Domeniu: Știinţe sociale & politică, istorie
  • Autor: Monica Lovinescu
  • Prefaţă: Vladimir Tismăneanu

Noi apariții

Author Spotlight

Horia-Roman Patapievici

pagina autorului

HORIA-ROMAN PATAPIEVICI – născut la 18 martie 1957 (Bucureşti). Studii de fizică (1977–1981; diplomă de specializare 1982), cercetător ştiinţific (1986–1994), asistent universitar (1990–1994), director de studii (1994–1996), membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS, 2000–2005), preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR, 2005–2012).

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact