Închide Close
Jurnal de idei

Editura Humanitas

Constantin Noica, Jurnal de idei

A tine un "jurnal de idei" a fost preocuparea constanta a lui Noica incepand din 1939, anul primelor notatii pentru viitorul Jurnal filozofic, publicat in 1944. Stim ca pana in 1958 umpluse noua caiete cu insemnari si reflectii, caiete care s-au pierdut. In anii de detentie politica (1959-1964), Noica, desigur, n-am mai facut insemnari. Dupa moartea lui (1987), s-au gasit, pe langa un caiet din 1958 abia inceput, sase caiete si agende acoperind perioada 1965-1987. Ele au fost descifrate si publicate sub titlul Jurnal de idei in 1990. Volumul de fata reia cu minime modificari acea editie. Notatiile Jurnalului -- acumulari de atelier in vederea unor viitoare carti, incercari succesive de definire si nuantare a ideilor filozofice proprii, cugetari, aforisme, comentarii de lectura, insemnari autobiografice -- dau simultan o impresie de policromie si coerenta. Autorul isi alimenteaza si verifica ideile-obsesie recurgand la cele mai diverse discipline, de la matematica si logica pana la stiintele naturii, teologie sau arte, dar in desfasurarea aceasta speculativa exista o perfecta armonie interna. Jurnalul de idei este cea mai buna introducere in gandirea lui Noica, in sistemul sau filozofic si chiar in Weltanschauung-ul si psihologia sa.

Text stabilit de Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Andrei Plesu, Sorin VieruIndice de nume si de lucrari de Victor Barsan

Despre Constantin Noica

CONSTANTIN NOICA (Vităneşti-Teleorman, 12/25 iulie 1909 – Sibiu, 4 decembrie 1987). A debutat în revista Vlăstarul, în 1927, ca elev al liceului bucureştean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. A fost bibliotecar la Seminarul de Istorie a Filozofiei şi membru al Asociaţiei „Criterion“ (1932-1934). După efectuarea unor studii de specializare în Franţa (1938-1939), şi-a susţinut în Bucureşti doctoratul în filozofie cu teza Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou, publicată în 1940. A fost referent pentru filozofie în cadrul Institutului Româno-German din Berlin (1941-1944). Concomitent, a editat, împreună cu C. Floru şi M. Vulcănescu, patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de filosofie (1942-1943). A avut domiciliu forţat la Câmpulung-Muscel (1949-1958) şi a fost deţinut politic (1958-1964). A lucrat ca cercetător la Centrul de logică al Academiei Române (1965-1975). Ultimii 12 ani i-a petrecut la Păltiniş, fiind înmormântat la schitul din apropiere.

Cărţi originale, enumerate în ordinea apariţiei primei ediţii: Mathesis sau bucuriile simple (1934), Concepte deschise în istoria filozofiei la Descartes, Leibniz şi Kant (1936), De caelo. Încercare în jurul cunoaşterii şi individului (1937), Viaţa şi filozofia lui René Descartes (1937), Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou (1940), Două introduceri şi o trecere spre idealism (cu traducerea primei Introduceri kantiene a Criticii judecării) (1943), Jurnal filozofic (1944), Pagini despre sufletul românesc (1944), „Fenomenologia spiritului“ de G.W.F. Hegel istorisită de Constantin Noica (1962), Douăzeci şi şapte trepte ale realului (1969), Platon: Lysis (cu un eseu despre înţelesul grec al dragostei de oameni şi lucruri) (1969), Rostirea filozofică românească (1970), Creaţie şi frumos în rostirea românească (1973), Eminescu sau Gânduri despre omul deplin al culturii româneşti (1975), Despărţirea de Goethe (1976), Sentimentul românesc al fiinţei (1978), Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan (1978), Povestiri despre om (după o carte a lui Hegel: „Fenomenologia spiritului“) (1980), Devenirea întru fiinţă. Vol. I: Încercare asupra filozofiei tradiţionale; Vol. II: Tratat de ontologie (1981), Trei introduceri la devenirea întru fiinţă (1984), Scrisori despre logica lui Hermes (1986), De dignitate Europae (lb. germ.) (1988), Rugaţi­vă pentru fratele Alexandru (1990).

Alte Detalii

Noi apariții

Author spotlight

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact