Editura Humanitas
18 decembrie 2006. 20 de ani de la condamnarea comunismului în România
Din categoriile istorie, Știinţe sociale & politică
În colecția în afara colecţiilor
„Ca om crescut și educat în comunism, nu mă consideram, înainte de alegerea din 2004, cel îndreptățit să condamn regimul de atunci. Ca președinte al României, dacă cei dinaintea mea nu au făcut-o, eram obligat să așez comunismul pe locul care i se cuvine în istoria țării. Societatea avea dreptul să-și afle trecutul, iar eu puteam să fac din acest drept o realitate. Foarte mulți care aveau același parcurs social ca și mine au considerat că am trădat regimul din care proveneam, regim care după 1989, susțineau ei, dobândise o față umană. Mi-am asumat mânia lor.“ — TRAIAN BĂSESCU
„Adevărul este că nici astăzi unii dintre noi nu putem crede că viața noastră vreme de peste 40 de ani în comunism a fost adevărată. Ce să mai vorbim de alții care, netrăindu-l, trebuie să-și imagineze ceva care, nici trăit, nu poate fi socotit ca aievea? Cum să crezi că este adevărat să ți se ceară să-ți torni părinții, soțul sau soția, prietenii? Cum să crezi că e adevărat că poți strânge mulți oameni laolaltă și că-i poți pune să urle în cor ceva în care nici unul dintre ei nu crede? Cum să crezi că o comunitate umană poate funcționa punându-i șefi pe cretini și agramați și dându-i deoparte pe cei competenți?“ — GABRIEL LIICEANU
„Atunci, în 18 decembrie 2006, când comunismul a fost condamnat în mod oficial de către șeful statului român, în fața Camerelor reunite ale Parlamentului, Senatul și Camera Deputaților, în plen, în prezența guvernului, în fața atâtor invitați străini și a Regelui Mihai, eu realmente am avut sentimentul că dracul a fost lăsat liber să-și facă de cap prin acea adunare. Tot discursul de condamnare a fost rostit de către președintele Traian Băsescu cu o extraordinară demnitate și forță morală, în urletele zbieretele, zvârcoliturile, schimonoselile și înjurăturile celor care resimțeau autopsia care se făcea, a corpului defunct al comunismului, ca o vivisecție pe propriul lor corp. A fost unul dintre momentele astrale ale României.“ — HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
GABRIEL LIICEANU este filozof, eseist şi scriitor, personalitate civică şi academică. Jurnalul de la Păltiniş este un bestseller al anilor ’80, mijlocind întâlnirea cititorilor cu modelul cultural construit de Noica. Apel către lichele, Tragicul, Cearta cu filozofia, Despre limită, Despre minciună, Despre ură, Despre seducţie, Uşa interzisă, Declaraţie de iubire, Scrisori către fiul meu, Întâlnire cu un necunoscut, Nebunia de a gândi cu mintea ta, Isus al meu, Impudoare, Despre destin (împreună cu Andrei Pleşu), Ce gândește Dumnezeu?, Exitus, Înapoi la argument (împreună cu Horia-Roman Patapievici), Scrisoare către Dorothea, Chipuri ale răului în lumea de astăzi. Ficțiunea ca necesitate vitală (dialoguri cu Mario Vargas Llosa), „Am inventat Păltinișul!“ (împreună cu Constantin Noica și Andrei Pleșu) sunt o parte dintre volumele publicate de-a lungul timpului la Humanitas.
HORIA-ROMAN PATAPIEVICI – născut la 18 martie 1957 (Bucureşti). Studii de fizică (1977–1981; diplomă de specializare 1982), cercetător ştiinţific (1986–1994), asistent universitar (1990–1994), director de studii (1994–1996), membru în Colegiul Consiliului Naţional pentru studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS, 2000–2005), preşedinte al Institutului Cultural Român (ICR, 2005–2012). Preşedinte Artmark (din 2015). Cercetător privat în istoria ideilor. Scriitor. Realizator TV. Director al revistei ID – Idei în Dialog (2004–2009). A susţinut cursuri de istoria ştiinţei şi de istoria ideilor (Universitatea Bucureşti). Membru al Grupului pentru Dialog Social (GDS); al Uniunii Scriitorilor din România (USR); al PEN Club. Membru fondator al Societăţii Academice Române (SAR) şi al Grupului de Cercetare a Fundamentelor Modernităţii Europene (Universitatea Bucureşti şi New Europe College). Membru de onoare al Institutului Ludwig von Mises – România. Debut în presă – 1992 (Contrapunct). Colaborări la 22, LA&I, Dilema, Orizont, Vatra, Secolul 20. Rubrici permanente la 22(1993–2003), LA&I (2003–2004) şi Dilema Veche (2004–2005), ID – Idei în Dialog (2004–2009). Editorialist la Evenimentul Zilei (2006–2010). Cărţi publicate: Cerul văzut prin lentilă, Nemira, 1995 (Premiul pentru eseu al Editurii Nemira, 1993; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, 1995); Polirom, 2002. Zbor în bătaia săgeţii, Humanitas, 1995; traducere în engleză: Flying against the Arrow, CEU Press, 2002. Politice, Humanitas, 1996. Nézz vissza haraggal. A románokról – roman szemmel (Az előszót Konrád Göyrgy írta), Pont/Kiadó, Budapest, 1997. Omul recent, Humanitas, 2001 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu; Premiul revistei Cuvântul; Premiul AER pentru eseu); traducere în spaniolă: El Hombre reciente, Áltera, Madrid, 2005. Ochii Beatricei, Humanitas, 2004 (Premiul Uniunii Scriitorilor pentru eseu); traducere în italiană: Gli occhi di Beatrice. Com’era davvero il mondo di Dante?, Bruno Mondadori, Milano, 2006; traducere în spaniolă: Los ojos de Beatriz. ¿Cómo era realmente el mundo de Dante?, Siruela, Madrid, 2007. Discernământul modernităţii, Humanitas, 2004; Despre idei şi blocaje, Humanitas, 2007 (cu o nouă prefaţă, reluat cu titlul De ce nu avem o piaţă a ideilor, Humanitas, 2013); Ultimul Culianu, Humanitas, 2010; O idee care ne sucește mințile (în colaborare), Humanitas, 2014; Partea nevăzută decide totul (Humanitas, 2015), Două eseuri despre paradis și o încheiere (Humanitas, 2015). Traduceri (în colaborare): David Bohm, Plenitudinea lumii şi ordinea ei / The Wholeness and the Implicate Order, Humanitas, 1995. Emisiuni TV realizate: Idei în libertate, pentru TVR Cultural, 2002–2005 (Premiul Consiliului Naţional al Audiovizualului, CNA, pentru cea mai bună emisiune culturală a anului 2003; Marele Premiu al Asociaţiei profesioniştilor de televiziune, APTR, 2004); Înapoi la argument, pentru TVR Cultural, 2006–2012.
ANDREI PLEȘU s-a născut în 1948 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991–1997). Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă şi rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul şi lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); Limba păsărilor, Humanitas, 1994; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, 1996; Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin–New York, 2001; Despre îngeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); Obscenitatea publică, Humanitas, 2004; Comèdii la Porţile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stări, zile, Humanitas, 2010; Despre frumuseţea uitată a vieţii, Humanitas, 2011; Faţă către faţă, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceşte minţile (în colaborare cu Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminică (în colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinişti vechi şi noi, Humanitas, 2016; Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017; Pe mâna cui suntem?, Humanitas, 2018; Despre destin. Un dialog (teoretic şi confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor (coautor Gabriel Liiceanu), Humanitas, 2020; Capodopere în dialog, Humanitas, 2023; numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.
CRISTIAN PREDA este profesor de științe politice la Universitatea din București. A publicat mai multe volume despre evoluția gândirii politice românești, istoria liberalismului, sisteme electorale și politica postcomunistă. A tradus, de asemenea, în română autori precum Benjamin Constant, François Guizot, Alexis de Tocqueville, Raymond Aron sau Pierre Manent. La Editura Humanitas a coordonat colecția „Polis“, a publicat Mic dicționar de gândire politică liberală, în 2004, De ce ațipesc parlamentarii? Și alte întrebări pestrițe despre politica românească, în 2020 și Ce vrem de la președintele țării? Ghid civic pentru alegătorii români, în 2024.
IOAN STANOMIR s-a născut pe 13 mai 1973 la Focșani și este profesor la Facultatea de Știinţe Politice a Universităţii din București. Printre volumele publicate se numără Conștiinţa conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual (2004), O lume dispărută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H.R. Patapievici (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, 2004), Explorări în comunismul românesc (coautor, alături de Paul Cernat, Angelo Mitchievici și Ion Manolescu, vol. I, II, III, 2004, 2005, 2008), Spiritul conservator. De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga (2008), Despre sunete și memorie. Fragmente de istoria ideilor (2009), Apărarea libertăţii (1938–1947) (2010), Teodoreanu reloaded (alături de Angelo Mitchievici, 2011), Umbre pe pânza vremii. Secvenţe de istorie intelectuală (Humanitas, 2011), Junimismul și pasiunea moderaţiei (Humanitas, 2013), Camera obscură. Vis, imaginaţie și bandă desenată (2014), Sfinxul rus. Idei, identităţi și obsesii (2015), Comunism Inc. (alături de Angelo Mitchievici; Humanitas, 2016), Rusia, 1917. Soarele însângerat. Autocraţie, revoluţie și totalitarism (Humanitas, 2017), La Centenar. Recitind secolul României Mari (Humanitas, 2018), Așteptând revoluţia. Pașoptismul și vocile sale (Humanitas, 2019), R.S.R. Lecţia de învăţământ politic (Humanitas, 2021), Mama. Un jurnal al dragostei și al despărțirii (Humanitas, 2022), Mama. O fotografie a timpului și a iubirii (Humanitas, 2024). În 2018, a publicat la Editura Humanitas eseul „Umbra Rusiei“, în volumul colectiv Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăţi primejdioase, iar în 2025, la aceeași editură, eseul „2024. Fotografia României politice“, apărut în volumul colectiv Cum a rămas România fără președinte ales. 7 răspunsuri posibile, coordonat de Cristian Preda.
VLADIMIR TISMĂNEANU este profesor de științe politice și director al Centrului pentru Studiul Societăților Postcomuniste la Universitatea Maryland. În perioada martie–decembrie 2006 a fost președintele Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Între februarie 2010 și mai 2012 a fost președintele Consiliului Științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER). În 2007 a primit din partea Universității Maryland Distinguished International Service Award, iar Asociația Americană de Științe Politice i-a acordat certificatul pentru merite excepționale în predarea științelor politice. Deține titlul de doctor honoris causa al Universității de Vest din Timișoara (2002) și al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București (2003). În iulie 2011, președintele Traian Băsescu i-a conferit Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Mare Ofițer pentru eforturile susținute de promovare a democrației în România. Volume publicate (selecție): Reinventarea politicului: Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel (Free Press, 1992 și 1993; Polirom, 1997 și 2007); Fantasmele salvării: Democrație, naționalism și mit în Europa postcomunistă (Princeton University Press, 1998 şi 2009; Polirom, 1999); Stalinism pentru eternitate: O istorie politică a comunismului românesc (University of California Press, 2003; Polirom, 2005; Humanitas, 2014; în 2004, Premiul Barbara Jelavich din partea American Association for the Advancement of Slavic Studies, ca lucrare excepțională în domeniul istoriei Europei de Răsărit și Centrale); Diavolul în istorie: Comunism, fascism și câteva lecții ale secolului XX (University of California Press, 2012; Humanitas, 2013); Romania Confronts its Communist Past: Democracy, Memory, and Moral Justice (în colaborare cu Marius Stan, Cambridge University Press, 2018); Putin’s Totalitarian Democracy: Ideology, Myth, and Violence in the Twenty-First Century (în colaborare cu Kate C. Langdon, Palgrave Macmillan, 2020); Comunism și cultură: O introducere (în colaborare cu Radu Stern, Palgrave Macmillan, 2022; Curtea Veche, 2023). Coeditor, împreună cu Dorin Dobrincu și Cristian Vasile, al Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Humanitas, 2007); coeditor, împreună cu Bogdan C. Iacob, al volumelor The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History (CEU Press, 2012) și Remembrance, History, and Justice: Coming to Terms with Traumatic Pasts in Democratic Societies (CEU Press, 2015), iar împreună cu Jordan Luber al volumului One Hundred Years of Communist Experiments (CEU Press, 2021). Alte volume apărute la Humanitas: Fantoma lui Gheorghiu-Dej (2008); Perfectul acrobat: Leonte Răutu, măștile răului (în colaborare cu Cristian Vasile, 2008); Despre 1989: Naufragiul Utopiei (2009); Despre comunism: Destinul unei religii politice (2011); Lumea secretă a nomenclaturii: Amintiri, dezvăluiri, portrete (2012); Cartea președinților (în colaborare cu Cristian Pătrășconiu, 2013); Efigii ale unui coșmar istoric (2015); Trei sute de ceaușești liliputani: (Micro)istorii personale în dialog (în colaborare cu Ciprian Măceşaru, 2016).
Fotografia autorului © Eduard Koller
CRISTIAN VASILE este cercetător științific I, dr. habil., în cadrul Institutului de Istorie „N. Iorga“ (Programul România şi Europa în secolul XX) – Academia Română, precum și membru corespondent al Academiei Austriece de Științe (ÖAW). Predă în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române, unde este şi conducător de doctorat. A fost secretar științific al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (aprilie 2006 – aprilie 2007), coordonator al Comisiei Prezidențiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (aprilie 2007 – decembrie 2009), coeditor, împreună cu Vladimir Tismăneanu şi Dorin Dobrincu, al Raportului Final al CPADCR (Humanitas, 2007). A fost director științific al IICCMER (septembrie 2011 – mai 2012). Volume publicate: Între Vatican şi Kremlin. Biserica Greco‑Catolică în timpul regimului comunist (Curtea Veche, 2003; ed. a II‑a, Litera, 2023); Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist (Curtea Veche, 2005); Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măștile răului (în colaborare cu Vladimir Tismăneanu, Humanitas, 2008); Literatura şi artele în România comunistă, 1948–1953 (Humanitas, 2010); Politicile culturale comuniste în timpul regimului Gheorghiu‑Dej (Humanitas, 2011; Premiul „N. Bălcescu“ al Academiei Române); Viața intelectuală și artistică în primul deceniu al regimului Ceaușescu, 1965–1974 (Humanitas, 2014); Un turn de fildeș în comunism? Institutele umaniste ale Academiei RPR în România lui Gheorghiu‑Dej, București, Corint, 2024. Volume editate/coordonate: Istoria Bisericii Greco‑Catolice sub regimul comunist 1945–1989. Documente şi mărturii, Polirom, 2003; Raport final (în colaborare), Humanitas, 2007; „Ne trebuie oameni!“ Elite intelectuale şi transformări istorice în România modernă şi contemporană, Cetatea de Scaun, 2017; Naţionalism şi multiculturalism în cultura vizuală din România (în colaborare), PostModernism Museum, 2017; Centenarul femeilor din arta românească (în colaborare), vol. 1–3, PostModernism Museum, 2017‑2018‑2021; Erotism şi sexualitate în „Epoca de Aur“ (în colaborare), PostModernism Museum, 2018; Cultura de masă în „Epoca de Aur“: Cântarea României şi Cenaclul Flacăra, PostModernism Museum, 2019; Tineri și tineret în România socialistă: Identitate, ideologie și dinamici socio‑culturale (în colab. cu Mioara Anton, Bogdan C. Iacob), Cetatea de Scaun, 2022. Coautor al volumului Politicile umorului de extremă dreapta și războiul imaginilor din România, PostModernism Museum, 2022.
Fotografia autorului © Lucian Muntean
CumpărăPreț 69.90 RON
CumpărăPreț 35.00 RON
CumpărăPreț 39.90 RON
CumpărăPreț 69.00 RON
CumpărăPreț 89.00 RON
CumpărăPreț 67.00 RON
CumpărăPreț 67.00 RON
CumpărăPreț 79.00 RON
CumpărăPreț 38.99 RON
CumpărăPreț 35.00 RON
CumpărăPreț 49.00 RON
11 noiembrie 2026, Editura Humanitas
5 noiembrie 2026, Editura Humanitas
28 octombrie 2026, Editura Humanitas
6 martie 2020,
Librăria Humanitas Cișmigiu
27 februarie 2020,
Librăria Humanitas Cișmigiu
27 februarie 2020,
Librăria Humanitas Cișmigiu