Jose Mauro de Vasconcelos, Lastarul meu de portocal

Rio de Janeiro e o metropola unde luxul litoral si jalea din favele asigura contrastul. Zeze, protagonistul cartii, e un copil de cinci ani imbarcat într-o odisee a maturizarii timpurii. Altfel spus, un fel de cobai ales de soarta pentru un experiment cu accente crude: pedagogia durerii. Baiatul vine dintr-o familie periferica unde saracia face parte din meniul zilnic, iar poznele copilariei se pedepsesc cu joarda. Neastamparul varstei e înteles ca sabotaj – de unde si sanctiunile drastice. Zeze continua sa faca pozne, sa tanjeasca dupa un strop de afectiune si sa manance bataie. Scopul lui e sa atraga atentia ca inimile largi rasar si dintre zdrente, iar infrangerile succesive nu par sa-l descurajeze. Fiindca in lumea iritata si revansarda care il înconjoara exista totusi urme de prietenie: un om atent la necazurile aproapelui si – lucru fabulos – un lastar de portocal uns in rolul confidentului perfect. In numele lor, baiatul isi accepta soarta si isi lasa corpul sa se preschimbe in harta a chelfanelilor. Zeze crede n continuare ca se poate adaposti in mica lui constructie imaginara din preajma lastarului. Cand insa acesta e amenintat cu taierea, copilul pricepe ca nu mai e copil si ca examenul de maturitate a ajuns la intalnire cu aproape doua decenii mai devreme.traducere de Micaela Ghitescu