Miturile lui Platon

Platon, Miturile lui Platon

Miturile cu care Platon si-a presarat dialogurile au reprezentat, si reprezinta inca, una din enigmele filozofiei. Cum se face, intr-adevar, ca, desi s-a opus – impreuna cu intreaga filozofie greaca de pana la el – interpretarii mitologice curente a lumii, Platon a simtit totusi nevoia sa introduca in dialoguri alte mituri, forjate de el insusi? Care este apoi, dincolo de valoarea literara, secretul fascinatiei exercitate, vreme de veacuri, de aceste „povesti“ asupra cititorilor? In sfarsit, care ar putea fi rolul rezervat mythos–ulul intr-un discurs orientat catre adevar cum e discursul filozofic, intr-un discurs centrat, asadar, pe logos? Reunind saptesprezece fragmente extrase din contextul filozofic al dialogurilor si grupandu-le tematic, editorul antologiei de fata face o adevarata demonstratie, sustinuta de un temeinic studiu introductiv, incercand sa dezlege persistenta enigma a „mitologiei“ platoniciene. Alaturi de mitul pesterii si mitul lui Er din Republica, de mitul androginului din Banchetul sau de mitul Atlantidei din Timaios, devenite celebre, antologia cuprinde numeroase alte fragmente subsumabile acestui corpus mitologic, intr-un volum ce adauga frumusetii netagaduite a textelor platoniciene utilitatea incontestabila a punerii lor laolalta.

Despre Platon

Născut la Atena în 427 î.Cr, într-o familie de vază, PLATON părea menit să se implice în politică. De altfel, unchii săi, Critias și Charmides, îl invitaseră să li se alăture la guvernarea lor tiranică, care urmase capitulării Atenei înaintea Spartei, în 404. Întâlnirea cu Socrate, al cărui discipol devenise deja de câţiva ani, i-a schimbat însă complet destinul. Dar în 399 Socrate e condamnat la moarte de democraţia recent restaurată pentru delict de opinie: ar fi introdus în cetate zei noi și ar fi corupt tineretul. Platon se expatriază pentru mai mulţi ani: călătorește la Megara, apoi la Cyrene, în Egipt și, în fine, la Siracuza, în Sicilia. Aici intră în conflict cu tiranul Dionysios cel Bătrân și e expulzat forţat. Revine la Atena și, în jurul lui 370, înfiinţează Academia, prima școala superioară de filozofie și știinţe. Răsunetul acesteia va fi imens. Platon nu renunţă însă la proiectul de a întemeia în Sicilia domnia filozofilor, despre care scrie în dialogul Republica. De aceea mai călătorește de două ori acolo, la invitaţia lui Dionysios II, fiul și moștenitorul lui Dionysios cel Bătrân, mort între timp. Nu reușește să-l convertească la filozofie pe Dionysios II și, din nou, își riscă viaţa. Filozoful continuă să-și scrie opera și să predea la Academie până la moarte, în 347. De la Platon ne-a rămas o operă impresionantă, cuprinzând 32 de scrieri considerate autentice. Majoritatea dintre ele sunt dialoguri, și majoritatea dialogurilor l-au drept personaj principal pe Socrate, care dezbate cu feluriţi interlocutori teme filozofice dintre cele mai diverse: etică, politică, religie, metafizică, psihologie, logică, iubire, fizică. Din punct de vedere filozofic, opera lui Platon a format temelia filozofiei europene, fie că ea a fost urmată, comentată și dezvoltată, fie că a fost combătută. Pe de altă parte, nu puţini au recunoscut valoarea literară deosebită a dialogurilor – cu răstur nări neașteptate de situaţie, personaje admirabil caracterizate, ironie subtilă, uneori elan mistic. Iar raţionamentul riguros se intersectează adesea cu imagini poetice, alegorii și mituri, care, toate laolaltă, jalonează reperele condi ţiei umane așa cum n-a făcut-o nimeni altcineva vreodată.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Miturile lui Platon
An apariție: 1996
Ediție: editia I
Format: format 13x20 cm
ISBN: 1114000000000
ISBN-10: 1114000000000
Colecție: Antologiile Humanitas
Domeniu: filozofie
Autor: Platon

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente