Parlamentul în pribegie

Grigore Procopiu, Parlamentul în pribegie

1916–1918. Amintiri, note și impresii

Ediţie îngrijită, studiu introductiv și note de Daniel Cain

„În anii 1917–1918, statalitatea României atârnă de un fir de păr. În plan militar, țara, atât cât a mai rămas din ea, este amenințată cu anihilarea în fața Puterilor Centrale. În plan social, bolșevismul adus de aliații ruși amenință să cuprindă o populație exasperată de lipsuri și să destrame ființa națiunii. În aceste momente cruciale, parlamentul rămâne un stâlp al statalității României. Dar cu ce preț? Aflăm din paginile lăsate de Grigore Procopiu, senator și avocat, liberal de modă veche, numărându-se printre cei care votează, în vara anului 1917, pentru reformă agrară și vot universal. La începutul anului 1918, în urma evacuării pe teritoriul unei Rusii în plină fierbere revoluționară, este arestat de către bolșevici la Odessa, împreună cu alte câteva zeci de parlamentari români, într-un context politic care avea să prevestească Teroarea Roșie, apoi lunga noapte totalitară.

Marele merit al memoriilor lui Grigore Procopiu este că aduc lumină asupra unui episod prea puțin cunoscut, scoțând totodată la iveală detalii prețioase despre atmosfera politică a vremii și personajele-cheie care au scris istoria României din noiembrie 1916 până spre finalul anului 1918.“ (Daniel Cain)

Pe copertă: Joseph W. Boyle (în mijloc, în uniformă de colonel) alături de demnitarii români ținuți ostatici de bolșevici, la Feodosia, în martie 1918. Printre cei arestați se află și Grigore Procopiu.

Despre Grigore Procopiu

GRIGORE PROCOPIU se naște la 2 decembrie 1859 în familia numeroasă a unui institutor din Câmpulung Muscel. După ce absolvă cursurile Facultății de Drept din București, optează pentru o scurtă carieră în magistratură. Ajuns la Râmnicu Vâlcea, decide să intre în avocatură. Se căsătorește, în 1887, cu Elena Cristescu, cu care va avea șase copii (trei băieți și trei fete). Treptat, devine o importantă ﬁgură a orașului, ajungând nu doar decan al Baroului Vâlcea, ci și primar al localității (între martie și decembrie 1907). Intrat în viața politică, rămâne ﬁdel ideilor liberale. Câștigă câteva mandate de deputat și de senator din partea PNL. În timpul Marelui Război, decide să-și urmeze colegii parlamentari nu doar în refugiul de la Iași, ci și în cel de la Odessa și Herson. Impresiile despre această perioadă au fost adunate în volumul Parlamentul în pribegie, publicat în ediţie princeps imediat după război. În ultimii ani ai vieții va renunța la cariera politică, ﬁind numit în componenţa nou-creatului Consiliu Legislativ, organism instituit prin Constituția din 1923 şi care a contribuit la uniﬁcarea legislației pe teritoriul României Mari. Se stinge din viață la 13 octombrie 1930, la București; este înmormântat în cimitirul Sf. Ioan din Râmnicu Vâlcea.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Parlamentul în pribegie
Subtitlu: 1916–1918. Amintiri, note și impresii
An apariție: 2018
Ediție: I, ilustrată
Pagini: 272
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-50-5828-9
Colecție: Seria Vintage/Centenar
Domeniu: memorialistică & diaristică
Autor: Grigore Procopiu

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente