Carlo Goldoni, Teatro III/Teatru III

În secolul al XVIII-lea, perioadele şi modalităţile de a călători coincid cu răspândirea modelor şi maniilor colective. Dacă la nivelul aristocraţiei şi al marii burghezii aflăm moda celebrului «grand tour», adică acel gen de «turism cultural» şi monden care îi aducea pe nordicii Europei în cele mai vii oraşe ale însoritei Italii, iar pe italieni îi mâna în marile capitale de peste Alpi, Paris, Londra, Viena, la nivelul burghezului mediu – la care se situează societatea trilogiei de faţă –, moda se adapta posibilităţilor financiare şi gustului local. De mai bine de un secol, societatea veneţiană descoperise gustul vacanţelor la ţară, unde, în frumosul peisaj al regiunii Veneto, îşi construise odinioară superbele sale vile nobiliare arhitectul Palladio şi unde, în vremea lui Goldoni, înflorise moda micilor vile, a caselor de vacanţă – cum le-am numi azi –, în care mica burghezie îşi permitea şi ea luxul trândăviei, al întâlnirilor mondene şi al conversaţiei. Iar acest răgaz vacanţier devenise o marcă socială, care garanta o anumită percepţie publică. Iar percepţia publică, «reputaţia», este valoarea maximă a societăţii veneţiene din vremea lui Goldoni şi principala obsesie a personajelor sale.