Accidentul

Ismail Kadare, Accidentul

Tradus în zeci de limbi, Ismail Kadare este una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. În 2005 i s-a acordat primul International Booker Prize.

Un splendid roman de dragoste, cu elemente de policier şi un suspans pe măsură, Accidentul are în centru un cuplu enigmatic, a cărui poveste se încurcă în iţele complicate ale unor jocuri de putere. Cu ramificaţii în mitologia albaneză, cartea dezvăluie legăturile profunde dintre planul contemporan, aparent lipsit de orice substrat simbolic, şi întâmplările exemplare care alcătuiesc ţesătura lumii.

„În căutarea adevărului, Ismail Kadare are mai multe în comun cu scriitorii ficţiunii experimentale precum Jorge Luís Borges, decât cu cei din literatura de spionaj precum Graham Greene.“ (Wall Street Journal)

Rodica Grigore, „Iubiri şi accidente“ (Viaţa românească, iunie 2012)

Stelian Ţurlea, „Moartea misterioasă a unor iubiţi misterioşi“ (Ziarul de duminică, august 2011)

Despre Ismail Kadare

Scriitorul albanez ISMAIL KADARE (1936–2024) a absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori publică romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rușinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșit de iarnă (1988; Humanitas Fiction, 2024). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris, perioadă în care îi apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemată (2009; Humanitas Fiction, 2013), Păpușa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) conține cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Călărețul cu șoim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigând absurdul totalitar. Kadare este și autorul unor eseuri și scrieri memorialistice, cum ar fi Dimineți la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) și Înfruntare la nivel înalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) și Jerusalem Prize (2015). În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în peste 40 de țări.

Recenzii

„Noua carte a lui Ismail Kadare, Accidentul, este una provocatoare, nu în ultimul rând pentru că începe ca un anumit gen de roman şi continuă în cu totul alt registru. Acesta e, de altfel, modul în care Kadare vede lumea: ca pe un loc care se transformă şi se reconstruieşte continuu.“ (The New York Times)

„Un roman extrem de intens. Kadare este în mod cert legat de Orwell şi Kundera, dar are o ironie mult mai subtilă decât primul şi e un povestitor mult mai talentat decât cel de-al doilea.“ (The New Yorker)

„Acest roman ambiţios, scris (puţin spus) împotriva curentului, străluceşte printr-o argumentaţie rafinată, foarte subtilă, care devine fermecătoare în toate direcţiile în care te poartă. Relaţiile din cuplu se transformă într-o antropologie ţesută din numeroase povestiri, văzute ca o «poveste a celor morţi».“ (La Quinzaine Littéraire)

Alte Detalii