Încă de pe atunci vulpea era vânătorul

Herta Müller, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul

Traducere de Nora Iuga

„Premiul Nobel pentru literatură îi este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul său concentrat și proza plină de sinceritate universul celor deposedați.“ — Motivația juriului Nobel 2009

„O blană de vulpe în apartamentul profesoarei Adina devine un simbol al amenințărilor unei Securități omniprezente pe când regimul începe deja să se clatine. În imagini expresive și de o frumusețe înfricoșătoare, Herta Müller reconstituie panorama crudă și înspăimântătoare a dictaturii și a unei societăți distruse până la rădăcină. Decăderea oamenilor, ba chiar a unei întregi țări, este redată aici până în cele mai mici detalii – în toată această suferință pare că natura însăși trece de partea terorii. Încă de pe atunci vulpea era vânătorul este probabil cartea cea mai românească a acestei mari autoare de limbă germană.“ — ERNEST WICHNER

„Herta Müller face parte din șirul lung al scriitorilor cu o cauză, cu o atitudine în lumea concretă și reală.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Un roman despre coercițiile dictaturii, despre manipularea prin frică și, mai ales, despre ce face frica din om. O carte despre atmosfera terifiantă creată de Securitate.“ — Süddeutsche Zeitung

„O voce literară unică, în același timp brutal de sinceră și insuportabil de tristă.“ — The Review of Contemporary Fiction

Despre Herta Müller

HERTA MÜLLER s-a născut la 17 august 1953 în satul Niţchidorf din Banatul şvăbesc. A studiat germana şi româna la Universitatea din Timişoara, lucrând apoi ca traducătoare într-o fabrică şi ca profesoară. A intrat în vizorul Securităţii şi a început să fie persecutată după refuzul ei de colaborare şi în urma prieteniei cu membrii societăţii Aktionsgruppe Banat. În 1982 debutează cu volumul de povestiri Ţinuturile joase (Niederungen, Kriterion; Humanitas Fiction, 2012), masiv cenzurat, care va apărea în 1984 ºi în RFG. Din 1985 operele Hertei Müller au fost interzise în România. Presiunile tot mai puternice din partea Securităţii au forţat-o să emigreze în Germania în 1987, iar de atunci trăieşte la Berlin. Publică romane: Omul este un mare fazan pe lume (Der Mensch ist ein großer Fasan auf der Welt, 1986; Humanitas Fiction, 2011), Călătorie într-un picior (Reisende auf einem Bein, 1989; Humanitas Fiction, 2010), Încă de pe atunci vulpea era vânătorul (Der Fuchs war damals schon der Jäger, 1992; Humanitas Fiction, 2009), Herztier (Animalul inimii, 1994; Humanitas Fiction, 2016), Astăzi mai bine nu m-aş fi întâlnit cu mine însămi (Heute wär ich mir lieber nicht begegnet, 1997; Humanitas Fiction, 2014), Leagănul respiraţiei (Atemschaukel, 2009; Humanitas Fiction, 2010, 2024); volume de eseuri, între care Hunger und Seide (Foame şi mătase, 1995), Der König verneigt sich und tötet (Regele se înclină şi ucide, 2003) şi Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică (Immer derselbe Schnee und immer derselbe Onkel, 2011; Humanitas Fiction, 2011), volumul de interviuri Patria mea era un sâmbure de măr (Mein Vaterland war ein Apfelkern, 2014; Humanitas Fiction 2016), volume de povestiri, precum şi volume de poeme-colaj. Este laureată a numeroase premii importante, printre care Premiul Kleist (1994), Premiul european pentru literatură Aristeion (1995), Premiul IMPAC Dublin (1998), Premiul pentru literatură al Fundaţiei Konrad Adenauer (2004). Academia Suedeză îi atribuie în 2009 Premiul Nobel pentru literatură. Cărțile Hertei Müller au fost traduse în aproape 60 de limbi. | Interviu (Matei Marin, Dilemateca, ianuarie 2011)