Orlando

Virginia Woolf, Orlando

Roman care a provocat multe controverse, Orlando a fost scris cu intenţia de a-i aduce un omagiu, în cheie parodică, Vitei Sackville-West. Cu această carte hibridă, combinaţie fascinantă în care sunt dezbătute subiecte legate de identitatea sexuală încă tabu în epocă, Virginia Woolf impune un personaj fără precedent. Orlando este un fel de spirit al vremii care călătoreşte de-a lungul secolelor, traversând episoade-cheie ale Marii Istorii, prilej pentru o meditaţie profundă asupra timpului, a devenirii şi a individualităţii. Romanul a fost ecranizat în 1992, în regia lui Sally Potter, cu Tilda Swinton în rolul principal.

„Cea mai lungă şi mai fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură.“ (Nigel Nicolson)

Întruchipare ficţională a poetei Vita Sackville-West, prietenă apropiată a Virginiei Woolf, Orlando e un tânăr nobil de la Curtea reginei Elisabeta care, în mod miraculos, reuşeşte să traverseze mai multe secole, fără să îmbătrânească, dar schimbându-şi sexualitatea. Dacă în timpul Marelui Îngheţ din anul 1608 Orlando se îndrăgosteşte iremediabil de Saşa, o prinţesă rusoaică ce însoţeşte o delegaţie a ambasadei ruse la Londra, doar pentru a simţi gustul amar al deziluziei amoroase, într-o viitoare ipostază feminină va experimenta din plin constrângerile vieţii unei femei în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, dar şi în primul sfert al secolului XX, când însă teoriile feministe încep să câştige teren. Pe parcursul multiplelor sale metamorfoze, constanta va rămâne căutarea acerbă a frumosului, în artă, literatură sau natură, dar şi a sensului creaţiei, tonul meditativ fiind mereu dublat de ironie şi umor. Ajuns în secolul XX, în perioada interbelică, Orlando se căsătoreşte cu Marmaduke Bonthrop Shelmerdine, un căpitan de vas, şi îşi publică poemul Stejarul, scris de-a lungul secolelor de peregrinări prin istorie.

Dana Pîrvan-Jenaru, „Neobosite căutări de sine“ (Observator cultural, octombrie 2013)

Despre Virginia Woolf

VIRGINIA (ADELINE) WOOLF s-a născut pe 25 ianuarie 1882, la Londra. Este educată acasă, de tatăl său, Sir Leslie Stephen. La treisprezece ani îşi pierde mama şi are prima dintr-un lung şir de căderi nervoase. În 1900 începe să scrie articole în Times Literary Supplement. După moartea tatălui său în 1904, se mută împreună cu sora ei, Vanessa, şi cu cei doi fraţi, Thoby şi Adrian, în cartierul Bloomsbury, casa lor devenind locul de întâlnire al Grupului Bloomsbury. Se apropie mai mult de Vanessa şi de soţul acesteia, criticul de artă Clive Bell. În 1912 se căsătoreşte cu Leonard Woolf, care avea să-i fie alături întreaga viaţă, şi înfiinţează cu el o editură, Hogarth Press, unde, pe lângă propriile opere, apar volume de T.S. Eliot, Katherine Mansfield, E.M. Forster, iar mai târziu cărţile lui Freud. În 1915 publică primul ei roman, Călătorie în larg (The Voyage Out), urmat de Noapte şi zi (Night and Day, 1919), Camera lui Jacob (Jacob's Room, 1922) şi Doamna Dalloway (Mrs Dalloway, 1925). În acelaşi an, îi apare volumul de eseuri The Common Reader. Alături de Doamna Dalloway, romanele care o consacră printre scriitorii de primă mărime ai modernismului sunt Spre far (To the Lighthouse, 1927) şi Valurile (The Waves, 1931). De succes comercial se bucură romanul ei din 1928, Orlando, dedicat Vitei Sackville-West. În 1929 îi apare volumul de eseuri cu tematică feministă O cameră separată (A Room of One's Own), iar în 1937, romanul Anii (The Years). Pe 28 martie 1941, după finalizarea romanului Între acte (Between the Acts), se sinucide înecându-se în râul Ouse. Autoare a numeroase romane, povestiri şi eseuri, precum şi a unui amplu jurnal, editoare şi feministă implicată, Virginia Woolf este una dintre personalităţile de marcă ale secolului XX, stilul inovator al operelor sale influenţând generaţii întregi de scriitori.

Recenzii

„Virginia Woolf duce tehnica fluxului conştiinţei cu un pas mai departe. Ea nu se mulţumeşte cu simpla prezentare a succesiunii de gânduri şi senzaţii care trec prin minte, ci arată ce se află dedesubtul acestor gânduri şi senzaţii, odată ce izvorăsc, şi cât de relevantă este valoarea lor relativă.“ (The New York Times)

„O capodoperă poetică de prim rang.“ (Rebecca West)

„Ai inventat o nouă formă de narcisism – mărturisesc – sunt îndrăgostită de Orlando, iată o complicaţie pe care n-o anticipasem.“ (Vita Sackville West către Virginia Woolf)

„E greu să nu te îndrăgosteşti de acest roman. Ceva se dezlănţuie şi devine incontrolabil, chiar dacă e perfect conştient. E un miros de pământ, un val de cuvinte, poţi simţi consistenţa ierbii şi auzi ţipetele răguşite ale păsărilor. Scriitura e eliberată de orice constrângeri, are ritm şi energie.“ (Jeanette Winterson)

Alte Detalii