Închide Close

Editura Humanitas

Charles Baudelaire, Jurnale intime

Din categoriile memorialistică & diaristică

În colecția Biblioteca virtuală

EBOOK GRATUIT / PDF > DESCARCĂ

 

Traducere din franceză, prefaţă şi note de Liliana Alexandrescu

 

„Ei bine, da, cartea asta mult visată va fi o carte cu năduf... Povestindu-mi educaţia, felul în care mi s-au modelat ideile şi sentimentele, vreau ca neîncetat să se simtă că sunt străin lumii şi idolilor ei. Voi întoarce împotriva întregii Franţe realul meu talent pentru impertinenţă. Am nevoie de răzbunare aşa cum un om obosit are nevoie de o baie.“ — CHARLES BAUDELAIRE

 

„Stăpânit în egală măsură de dorinţa de a se înălţa până la contemplarea «tronurilor şi stăpânirilor» şi de nevoia de a savura licorile grele ale păcatului, rând pe rând şi câteodată simultan, atras şi respins de extreme – dragostea chemând ura şi hrănindu-se cu ea –, omul, pradă acestei crude ambivalenţe afective, sfârşeşte prin a se imobiliza în centrul propriei lui fiinţe, cuprins de un soi de dezgust extatic.“ — MARCEL RAYMOND

 

„O trăsătură fundamentală a lui Baudelaire e disciplina sa spirituală şi calitatea conştiinţei sale artistice. El întruneşte geniul poetic şi inteligenţa critică. Concepţiile despre procesul poetic stau pe aceeaşi treaptă cu poezia însăşi, lăsând-o adeseori în urma lor.“ — HUGO FRIEDRICH

 

„Să fie un dandy: iată modelul uman şi social la care aspiră Baudelaire. Dandy-ul, spune el, trebuie să se preocupe de eleganţa vestimentară, să cultive astfel ideea de frumos în propria-i persoană, să-şi satisfacă pasiunile, să simtă şi să gândească. Contrar însă opiniei curente superficiale, dandysmul nu se reduce la grija pentru gest şi costum, care nu sunt decât simboluri vizibile ale superiorităţii spiritului său. În ce constă atunci semnul acestei «caste trufaşe»? În căutarea originalităţii, în cultul propriului eu, în nevoia de a se delimita faţă de o ambianţă socială şi istorică pe care n-o suportă. Această separare orgolioasă comportă permanenta tensiune a unei ţinute. Chiar suferind, dandy-ul va surâde, ca spartanul sub muşcătura vulpii. Dandysmul apare cumva înrudit cu stoicismul, iar râsul lui este ecoul controlat al unei discipline interioare.“ — LILIANA ALEXANDRESCU

Despre Charles Baudelaire

CHARLES BAUDELAIRE, părintele modernităţii poetice europene, s-a născut la Paris pe 9 aprilie 1821. Pe lângă cele două volume de poeme apărute în timpul vieţii lui, Les Fleurs du Mal (1857) şi Les Paradis artificiels (1860), şi volumele postume Le Spleen de Paris: Petits poèmes en prose (1869) şi Journaux intimes (1887), a publicat numeroase cronici muzicale şi de artă plastică, articole de critică literară şi reflecţii despre scriitori contemporani. Critica din epocă i-a întâmpinat însă cu rezervă şi uneori chiar cu aversiune scrierile, care sfidează morala şi cutumele sociale ale vremii, introducând o nouă sensibilitate şi o nouă estetică. Principalele coordonate ale poeziei lui – romantismul întunecat, valorificarea urâtului şi răului, căutarea corespondenţelor, simbolul şi sugestia în transpunerea lumii prin limbajul poetic, supranaturalismul, dandysmul, complexul poetului damnat, spleenul, explorarea paradisurilor artificiale – vor fi şi miezul marii poezii a secolului XX. Primele însemnări cu titlul Fusées. Suggestions (Rachete. Sugestii) datează din 1855, iar primele „note“ pentru Mon cœur mis à nu (Inima mea dezvăluită), din 1859, ambele titluri fiind inspirate cel mai probabil de unele reflecţii din Marginalia lui Edgar Allan Poe (care i-a fost cel mai apropiat model literar şi uman şi pe care, traducându-l în franceză şi dedicându-i ample studii critice, l-a făcut cunoscut publicului european). Din corespondenţa lui Baudelaire reiese limpede că intenţiona să dea acestor pagini forma unor opere încheiate şi că le destina publicării: Inima mea dezvăluită trebuia să devină „o mare carte despre mine însumi“, „o carte cu năduf“ în care „am să-mi adun toate mâniile“. Dar au fost ordonate şi reunite în volum abia la douăzeci de ani după moartea lui, sub titlul Jurnale intime. Sunt texte cu un caracter fragmentar şi eteroclit, majoritatea extrem de scurte, iar multe au formă de aforisme sau de schiţe pentru viitoare proiecte. Ele conţin însă idei esenţiale ale esteticii baudelairiene, despre artă (muzică, pictură, teatru), rolul artistului în lume şi în societate, politică, geniu, inspiraţie şi muncă, religie şi Dumnezeu, dragoste, feminitate etc. Jurnalele intime pot fi considerate de aceea o autentică şi curajoasă autobiografie, un ghid de „conduită, morală şi metodă“ atât în viaţă, cât şi în literatură al unui spirit nonconformist şi vizionar, care şi-a dorit să rămână mereu „străin lumii şi idolilor ei“, asumându-şi în acelaşi timp preţul acestei „impertinenţe“: critici, respingere, datorii, depresii, boala şi în cele din urmă moartea, la doar 46 de ani.

Alte Detalii

Noi apariții

Author Spotlight

Neagu Djuvara

pagina autorului

NEAGU DJUVARA (1916–2018) s-a născut la Bucureşti, într-o familie de origine aromână aşezată aici la sfârşitul secolului al XVIII-lea, care a dat ţării mai mulţi oameni de seamă. Licenţiat la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). Participă la campania din Basarabia şi Transnistria (iunie–noiembrie 1941); rănit în apropiere de Odessa.

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact