Regii blestemati 6  Crinul si leul

Maurice Druon, Regii blestemati 6 – Crinul si leul

In februarie 1328, se stinge, dupa o domnie la fel de scurta si nesemnificativa ca si cea a fratilor sai mai mari, Carol al IV-lea si, o data cu el, dinastia Capetienilor. Multumita aranjamentelor lui Robert d'Artois, este desemnat regent Filip de Valois; cand, cateva luni mai tarziu, regina da nastere unei fete, el devine rege, spre bucuria poporului care se temea ca Franta nu mai are suverani si care il numeste „regele gasit“. Dincolo de ocean, printul Eduard incepe o domnie cu totul diferita de cea a hulitului sau tata. De aici inainte, cele doua regate evolueaza diferit, desi au suverani scoboritori din acelasi Ludovic cel Sfant; dar acum e randul lui Eduard al III-lea sa revendice drepturi la coroana Frantei. Si, in timp ce Anglia este tot mai prospera, iar in mintea regelui Eduard incolteste visul unei Europe engleze, in regatul Frantei, desi blestemul Templierilor parca se mai domolise, el continua sa loveasca in alte feluri: regele Filip nu este cu nimic mai bun decit predecesorii sai capetieni, iar uneltirile marilor nobili pentru a dobindi noi teritorii rod unitatea regatului si faciliteaza izbucnirea razboiului care, vreme de o suta de ani, va opune Crinul Leului.traducere de Sergiu Dan

Despre Maurice Druon

Nascut la 23 aprilie 1918 la Paris, MAURICE DRUON este marcat de o solida ereditate literara, fiind stranepotul poetului Charles Cros si nepotul lui Joseph Kessel. Isi face studiile liceale la Liceul Michelet si cele superioare la Scoala de Stiinte Politice. Inca de la varsta de optsprezece ani publica in reviste si ziare literare. In anii '40 intra in contact cu Rezistenta franceza si, in 1942, va pleca din Franta ocupata pentru a se alatura Fortelor Franceze Libere ale generalului De Gaulle la Londra. Este ordonanta generalului d'Astier de La Vigerie, apoi animator al postului Honneur et Patrie si atasat al comisarului pentru afaceri interne; compune, impreuna cu unchiul sau Joseph Kessel, textul pentru Chant des Partisans care va deveni imnul Rezistentei. In aceasta perioada scrie si primul eseu, Lettres d'un Europeen, fiind, prin ideile pe care le expune aici, unul dintre premergatorii conceptului de Uniune Europeana. Este corespondent de razboi pe langa fortele aliate pana la incheierea luptelor celui de-al doilea razboi mondial. Incepand cu anul 1946 se consacra literaturii fara a neglija total politica. Este recompensat, in 1948, cu premiul Goncourt pentru romanul Les grandes Familles, apoi primeste premiul Prince Pierre de Monaco pentru toata opera. In 1966, la 48 de ani, este ales membru al Academiei Franceze, urmandu-i lui Georges Duhamel. In perioada 1973–1974 este ministru cu probleme culturale, apoi deputat de Paris in 1978–1981 si reprezentant al Frantei la consiliul Europei, precum si deputat in Parlamentul European. Din 1985 este secretar perpetuu al Academiei Franceze, actionand pentru dezvoltarea francofoniei. Este de asemenea membru al Academiei Regatului Maroc, al Academiei de la Atena si al Academiei de Stiinte de la Lisabona. Opere: Les Grandes Familles (Marile Familii) Les Rois Maudits Les Memoires de Zeus Alexandre le Grand Les Rivages et les Sources

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Regii blestemati 6 – Crinul si leul
An apariție: 2004
Ediție: editia I
Pagini: 356
Format: 13x20 cm
ISBN: 973-50-0420-8
ISBN-10: 973-50-0420-8
Colecție: Roman istoric
Autor: Maurice Druon

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente