„Cine erau cu adevărat haiducii din Valahia la 1800?
La această întrebare a răspuns cum s-a priceput cinematografia comunistă, amestecând haiducii și tâlharii de drumul mare și oferind spre nemurire figura marelui erou salvator gata să-și sacrifice viața pentru binele poporului.
Doar că imaginea aceasta pălește odată ce parcurgem excelenta cercetare întreprinsă de Daniel Gicu: temeinic documentată și pasionant scrisă, cartea aceasta ne ajută să înțelegem ce e de fapt cu «haiducii lui Șaptecai». Autorul inventariază jafurile și tâlhăriile comise în Valahia la cumpăna dintre secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, precizându-le contextul și creionând figurile celebrilor tâlhari, lotri, hoți și haiduci. Pășim astfel în mijlocul cetelor lor și aflăm cum își duceau de fapt existența, cu planurile de atac, drumurile de noapte sau pândele de zi; aflăm cine erau iscoadele și gazdele de hoți și cum se organizau asalturile poterei sau urmăririle de pe potecile de munte.
A fost deci Iancu Jianu un haiduc de legendă, sau doar un tâlhar notoriu, care a băgat spaima deopotrivă în țărani și în stăpânire? Granița dintre cele două categorii este mai subțire decât ne-o închipuim, iar această carte o trasează cu mult mai multă claritate. Într-o epocă în care Valahia mișuna de hoți și tâlhari, cine era cu adevărat haiduc, și ce însemna asta mai precis? O vom afla din această carte «tâlhărească» bine documentată și extrem de interesantă.“ — CONSTANȚA VINTILĂ