Amintiri din restul vieţii mele

Radu Mărculescu, Amintiri din restul vieţii mele

Radu Mărculescu (1915‒2011) şi-a povestit perioadele de detenţie (1942–1951 şi 1959–1964) în două volume ale căror titluri vorbesc de la sine: Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică şi Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc (Humanitas, 2010 şi 2012).

În cartea pe care a scris-o până în ultimele lui zile, autorul îşi aminteşte de întâmplări şi întâlniri semnificative din afara anilor de pătimiri. Capitolele scurte, înlănţuite în ritmul rememorării, evocă momente pitoreşti, cu parfum de epocă, din copilărie, episoade amuzante sau dramatice din adolescenţă şi prima tinereţe. O selecţie de fotografii şi facsimile din arhiva familiei conferă un plus de autenticitate istorisirii.Radu Mărculescu îşi încheie cu acest volum trilogia unei vieţi trăite frumos şi deplin, în ciuda suferinţelor îndurate – sau poate tocmai de aceea.

„Dă-mi, Doamne, inspiraţie şi putere să scriu până la sfârşitul vieţii! Atât de drag i-a fost scrisul lui Radu Mărculescu, încât aceasta i-a fost dorinţa cea mai fierbinte. Neclintita sa credinţă în Dumnezeu l-a ajutat. A avut inspiraţie, împrejurări favorabile şi timp să-şi termine povestea vieţii înainte ca, într-o noapte din iulie 2011, să ne părăsească pe neaşteptate. Să sperăm că opera lăsată în urmă îl va face să supravieţuiască uitării.“ (Gabriela Mociulschi Tanascaux)

„De Sfântul Spiridon (12 decembrie), patronul liceului [Spiru Haret], se făcea o mare serbare care consta de obicei dintr-un spectacol revuistic pus pe scena Teatrului Naţional. Organizarea acestui spectacol revenea celor din ultima clasă, a opta. În anul în care noi înduram urgia barbiliană (1927), în acea ultimă clasă figurau mai mulţi elevi de excepţională calitate, printre care Haig Acterian, Vojen şi Constantin Noica. Ultimul a fost chiar cel ce a scris textul revistei, a regizat-o şi a interpretat unele roluri. Subiectul viza cancelaria liceului, ai cărei profesori, interpretaţi fiecare de către un elev, defilau pe scenă în hainele lor tipice, cu ticurile şi apucăturile lor, cântând cuplete în care se autoironizau. Scenele erau nespus de hazoase, publicul râdea în hohote, chiar şi profesorii vizaţi râdeau, unii cam mânzeşte. Era ca la saturnaliile Antichităţii romane, când, de ziua lui Saturn, li se permitea sclavilor să spună orice glumă pe socoteala stăpânilor...“ (Radu Mărculescu)

Despre Radu Mărculescu

RADU MĂRCULESCU (1915–2011) a urmat liceul Spiru Haret din Bucureşti, în a cărui revistă, Vlăstarul, i-au fost publicate primele încercări literare, şi şi-a încheiat studiile universitare în 1938 cu o licenţă în litere şi filozofie. Între 1939 şi 1942 a predat limba română la liceele Gheorghe Lazăr şi Aurel Vlaicu din capitală; în acelaşi interval a publicat în periodice eseuri filozofice, studii literare şi traduceri din lirica franceză. Mobilizat pe front, ia parte, ca ofiţer în Armata Regală Română, la războiul antisovietic; în 1942, în urma bătăliei de la Cotul Donului, e luat prizonier. Ca represalii pentru participarea sa activă la rezistenţa din lagărele URSS a ofiţerilor români împotriva prozelitismului ideologic şi politic al puterii sovietice, va fi eliberat abia în 1951, după nouă ani de dure încercări. Între 1959 şi 1964 are parte de o nouă detenţie, de astă dată în spaţiul concentraţionar autohton, la Periprava, în urma unui simulacru de proces având drept capete de acuzare trei poeme pe care le scrisese, socotite subversive. Înainte de detenţie îşi găseşte de lucru în construcţii; după eliberare, lucrează ca pictor de biserici. Atât între cele două detenţii, cât şi după 1964, este marginalizat şi nu poate publica nimic. Evenimentele din decembrie 1989 îl găsesc cu mai multe manuscrise de sertar; printre acestea, poemul dramatic Meşterul fără nume, nominalizat pentru premiile UNITER din 1992 şi ulterior difuzat ca teatru radiofonic, va fi publicat în volumul Teatru: Meşterul fără nume. Magog (Vitruviu, 2001). În 1991 începe să-şi descrie, în pagini memorialistice, experienţa concentraţionară: volumul Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică (cu ediţii în 2000, 2007 şi – la Humanitas – în 2010; publicat în germană în 2008 la C&N Verlag, Berlin; Premiul Fundaţiei Culturale Magazin Istoric pentru cea mai bună carte de istorie, 2000) este urmat de Mărturii pentru Judecata de Apoi adunate din gulagul românesc, publicat cu ediţii în 2005 şi 2012.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Amintiri din restul vieţii mele
An apariție: 2013
Ediție: I
Pagini: 216
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-50-3982-0
Colecție: Memorii/Jurnale/Biografii
Domeniu: memorialistică & diaristică
Autor: Radu Mărculescu
Cuvânt înainte: Gabriela Mociulschi Tanascaux
Postfaţă: Radu Şerban Palade

Noi apariții

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente