Cele mai frumoase scrisori

I. L. Caragiale, Cele mai frumoase scrisori

alese de Dan C. Mihăilescu

„...Dumnezeu să-ţi facă ţie parte de vremuri mai bune la bătrâneţe. Noi am început cu veselie şi sfârşim cu mâhnire.“ (I.L. CARAGIALE)

„În cele ce urmează, veţi găsi scrisori ce rivalizează valoric oricând cu momentele şi schiţele. Nu am operat tematic şi nu am selectat în numele varietăţii, ci am mers normal, pur şi simplu cronologic, prin ediţia Corespondenţei, urmărind nucleele şi elementele definitorii ale personalităţii scriitorului: complexul originii modeste; ambiţia ascensiunii sociale (artistice, financiare şi politice deopotrivă); mândria meşteşugarului talentat, desfăşurată inclusiv în dispreţ faţă de tot ce înseamnă exces teoretizant, biografic, universitar-academizant; amestecul temperamental de conservatism, relativism şi versatilitate, de profunzime şi superficialitate, de histrionism şi egoism, de mizantropie, altruism, trepidaţie nevrotică, obsesia nenorocului şi nesaţiul colaţiunii.“ (Dan C. MIHĂILESCU)

„Frate Barbule,Am părăsit amândoi de mici umilul acoperământ părintesc, şi care dincotro – tu din prăfăria Delei-vechi, eu din mocirlele Ploeştilor – am pornit sub paza Unuia singur de sus. [...] Întâi, ne-am înţeles fără să ne iubim; apoi, ne-am iubit fără să ne-nţelegem; şi tocmai târziu spre bătrâneţe, după atâtea lupte, am ajuns, dar biruiţi, să ne-nţelegem fiindcă ne iubim – şi să ne iubim fiindcă ne-nţelegem. Şi sper că şi tu gândeşti, ca şi mine, că întâlnirea, apropierea şi prietenia noastră a fost o favoare – eu cred, mare.“

Despre I. L. Caragiale

ION LUCA CARAGIALE (1852, Haimanale, jud. Dâmboviţa – 1912, Berlin) a încetat de mult să fie doar „cel mai mare dramaturg român" sau „Molière al românilor". A devenit emblemă naţională, categorie etnopsihologică, „chipul diurn al fiinţei naţionale", cel nocturn fiind, desigur, Eminescu. Aşa stând lucrurile, a fost adulat, contestat şi discreditat deopotrivă. „Cel mai sociabil scriitor al românilor", marele epicureu „campion al colaţiunilor bucureştene" şi „marele zugrav de moravuri" a fost fluierat la premiere pentru incom patibilitate cu high life-ul epocii, a fost refuzat de două ori la premiul Academiei, i s-au înscenat procese de plagiat, i s-a decretat perisabilitatea operei ş.a., „grecul genial" fiind considerat când „arhicanalie", când „ultimul ocupant fanariot" al României. Era fatal, aşadar, ca, în relaţie cu societatea autohtonă, scriitorul să practice constant „jocuri cu mai multe strategii", iar omul să-şi plănuiască tenace „exilul voluntar" dinspre Regat către Apus, fie la Braşov, Sibiu, Cluj, fie, în final, la Berlin. A fost gazetar, sufleur, revizor şcolar, copist, profesor, corector, registrator, director general al Teatrelor, patron de berării falimentare ş.a., iar în politică a slujit nonşalant, cu pragmatic sarcasm, cameleonismul, trecând pe la conservatori şi socialişti, la liberali, junimişti şi radicali, pentru a campa – sexagenar jovial, dar nu doar ludic – în „takismul" conservator-democrat. Un clasic provocator, de redescoperit şi recalibrat cu fiecare generaţie.

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Cele mai frumoase scrisori
Subtitlu: alese de Dan C. Mihăilescu
An apariție: 2012
Ediție: I
Pagini: 140
Format: 13x20 cm
ISBN: 978-973-50-3713-0
Colecție: în afara colecţiilor
Autor: I. L. Caragiale

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente