Corespondenta 1918-1969

Martin Heidegger, Elisabeth Blochmann, Corespondenta 1918-1969

Acest schimb de scrisori, ce se intinde pe o jumatate de secol, a fost socotit - alaturi de corespondenta purtata cu Jaspers - cea mai "filozofica" marturie epistolara heideggeriana. Caci pagini intregi din acest volum vorbesc, retrospectiv, despre Fiinta si timp si despre "imprudenta" enorma a acestei carti, aducandu-ne în fata ochilor spectacolul fascinant al criticii radicale pe care Heidegger a facut-o propriei filozofii. Dar, nu mai putin, aflam un pasionat schimb de idei intre doi pedagogi, care stiu, deopotriva, ca "viata spirituala nu poate fi predata de la catedra; ea nu poate fi decat traita, intr-o forma in care cei ce iau parte la ea sa se simta nemijlocit patrunsi in propria lor existenta". Punctul culminant al acestui schimb epistolar vine foarte devreme: e vorba de anul 1933, cand Heidegger devine, pentru scurt timp, rector al Universitatii din Freiburg - iar, la celalalt pol, vechea sa prietena e silita sa ia calea exilului din pricina originii sale evreiesti. Dimensiunea si motivatiile reale ale implicarii filozofului in politica, intr-o vreme in care "multe lucruri scapa putintei noastre de a intelege", transpar aici cu multa claritate si, mai cu seama, ferite de interpretarile ideologizante ulterioare. traducere din germana de Ileana Snagoveanu-Spielgelberg

Despre Martin Heidegger

MARTIN HEIDEGGER (1889–1976) este unul dintre cei mai importanţi filozofi ai secolului XX. Provine din şcoala fenomenologică întemeiată de Edmund Husserl, al cărui elev apropiat a fost la Freiburg. Va dezvolta însă o cu totul altă concepţie asupra fenomenologiei, transformând-o radical, sub influenţa filozofiei vieţii (Dilthey) şi a filozofiei existenţei (Søren Kierkegaard), într-o fenomenologie ce are în centrul ei „întrebarea privitoare la fiinţă“ (ontologie). În tinereţe face studii de teologie (1909–1911) şi filozofie (1911–1913) la Freiburg, unde îşi începe activitatea didactică în anul 1915. Între 1923 şi 1928 predă la Universitatea din Marburg, revenind apoi la Freiburg ca succesor al lui Husserl. Timp de nouă luni, în anii 1933–1934, este rector al Universităţii din Freiburg, preluarea acestei funcţii fiindu-i ulterior reproşată ca implicare făţişă în politica nazistă. Rămâne profesor la Freiburg până în anul 1945, când forţele de ocupaţie franceze îi interzic să mai desfăşoare activitate didactică. În această perioadă, ca şi în anii următori, cabana sa din Todtnauberg, în mijlocul Munţilor Pădurea Neagră, devine un loc vizitat de numeroşi intelectuali, cei mai mulţi francezi, fapt care îi va asigura o reală posteritate filozofică în Franţa. În anii de mijloc ai carierei sale, spre sfârşitul anilor '30, se dedică interpretării operei lui Nietzsche, pe care-l vede drept „ultimul metafizician“. Lucrarea sa cea mai importantă este Sein und Zeit / Fiinţă şi timp, din care publică în 1927 doar o treime din planul iniţial, fără a o încheia vreodată. Alte texte majore: Ce este metafizica? (1929), Despre esenţa adevărului (1930), Scrisoare despre „umanism“ (1947), Introducere în metafizică (1953), Despre miza gândirii (1969).

Despre Elisabeth Blochmann

Alte Detalii

Categorie: carte
Titlu: Corespondenta 1918-1969
An apariție: 2006
Ediție: editia I
Pagini: 268
Format: 13x20 cm
ISBN: 973-50-0749-5
ISBN-10: 973-50-0749-5
Colecție: Seria de autor Martin Heidegger
Autor: Martin Heidegger, Elisabeth Blochmann

Noi apariții

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente