Federico Fellini, Fellini despre Fellini

Retractil, chiar timid, mereu dispus sa "infloreasca", sa toarne confesiunea intr-un tipar mai familiar lui -- tiparul naratiunii filmice --, Federico Fellini parea intre atatia regizori de film cel mai greu de abordat. Giovanni Grazzini a stiut totusi sa-i infranga pudoarea si reticentele, sa-l ispiteasca punandu-i intrebari care nu admit eschive. Asa se face ca, in paginile acestei carti, marele regizor se lasa in voia amintirilor despre copilaria petrecuta la Rimini, despre familie sau despre scoala, creioneaza cateva portrete din galeria de elevi si profesori carora le-a dat viata apoi in film, vorbeste despre literatura, politica si sport, despre perioada colaborarii sale la reviste umoristice, apoi la scrierea unor scenarii, despre inceputurile sale de regizor si despre amintirile pe care i le-au lasat filmele pe care le-a facut. Mai presus de toate insa, din paginile confesiunilor sale se desprinde o profesiune de credinta: aceea ca filmul este "un mod divin de a povesti viata, de a-i face concurenta Tatalui ceresc", "un happening continuu intre viata si reprezentarea vietii".coordonatorii colectiei:Martin S. Martin, Alex Leo Serban