Alexandra Laignel-Lavastine, Filozofie si nationalism. Paradoxul Noica

Despre opera lui Constantin Noica s–a scris deopotriva prea mult si prea putin. Talmacita (si uneori rastalmacita) in numeroase si efemere cronici, ea n–a avut inca parte de un studiu metodic, menit sa–i dezvaluie dimensiunea aparte, de adevarat „caz“, in peisajul filozofiei contemporane. Asa se face ca lucrarea Alexandrei Laignel–Lavastine este prima analiza de adancime a gandirii lui Noica. Urmarind diversele ipostaze ale biografiei spirituale a filozofului – ispita legionara, vraja exercitata de Nae lonescu, vocatia europeana, ideea spiritualitatii romanesti inteleasa ca loc privilegiat de gandire a fiintei –, autoarea il priveste pe Noica din perspectiva atitudinii sale fata de modernitate, plasandu–1 totodata in contextul gandirii europene. Raspunsul sau la provocarile veacului si la urgenta atitudinii disidente apare ca o exaltare a romanismului care face din filozofie o forma paradoxala de nationalism. traducere de Emanoil Marcu