Marius Ghilezan, Furia

Viata suporterului de fotbal curge navalnic si aduna de toate: speranta, ciuda, lehamite, orbire si sudoare. Fanul isi iubeste echipa fara conditii si fara contract. Ii sta alaturi, o implora, o incurajeaza si cateodata isi striga nemultumirea printre buze. Isi face casa din tribuna stadionului, isi lasa familia la rosturile ei si pleaca in cruciada punctelor din clasament. Marius Ghilezan a crescut in furia galeriei si a supt lapte violet. Si-a trait smintelile, iubirile si deceptiile mestecand printre lacrimi pasiunea pentru „Poli“ Timisoara. A pus pe hartie ceea ce a trait langa vestiar sau pe gradene, nepreocupat de regizarea unui testament fotbalistic. A vrut doar sa picteze o fresca pe care ghicesti figuri luminoase si activisti marunti, izbanzi incredibile si esecuri care se cicatrizeaza anevoie. Rezultatul e viu, fluid si persuasiv. Furia este un galop patimas prin memorie si totodata un prilej de retraire a multor momente speciale. Caci din paginile ei rasar vedete locale, dar si semizei de la Real Madrid, eroi de o noapte, dar si panglicari naimiti, gesturi teribile, dar si cedari amutitoare.