Fizica și matematica s-au dezvoltat secole de-a rândul sprijinindu-se și stimulându-se reciproc. Pentru Galilei, marea carte a naturii era scrisă în limbajul matematicii, Newton a creat în paralel prima teorie din fizică și calculul diferențial și integral, Einstein a dat consistență intuițiilor sale bazându-se pe rezultatele din geometrie ale lui Riemann. Dirac și von Neumann, unul pornind dinspre fizică, celălalt dinspre matematică, au pus la punct formalismul mecanicii cuantice. Și, pentru că l-am pomenit pe Dirac, merită citată o celebră frază a lui: „Legile fizicii trebuie să aibă frumusețe matematică“.
Adresându-se publicului larg ca într-o serie de conferințe, matematicianul Wladimir-Georges Boskoff prezintă în Universul din amfiteatru subiecte incitante legate de teoria relativității și mecanica cuantică: natura timpului, ireversibilitate, demonul lui Maxwell, indeterminism, paradoxul pisicii lui Schrödinger, principiul antropic, ipoteza Multiversului. Discutarea acestor idei e însoțită de povestiri despre cei care le-au propus și portrete neconvenționale ale unor fizicieni și matematicieni – unii celebri (Einstein, Planck, Hilbert...), alții, din păcate, rămași în umbră (Majorana, Everett).
„Trăim într-un Univers vast, poate infinit, dar cu siguranță mult prea mare pentru mintea noastră obișnuită. Un Univers care ne provoacă nu doar prin dimensiunea sa, ci și prin ideile care îl descriu. Gravitația, lumina, atomul, câmpul, spațiul și timpul – sunt concepte care astăzi par familiare, dar s-a ajuns la ele cu dificultate, în tăcerea unor minți care au avut curajul să întrebe, să viseze, să contrazică. Această carte nu este un tratat și nici o lucrare de specialitate. Este o poveste.“ — WLADIMIR-GEORGES BOSKOFF