Cu contribuții de Adrian Gheorghe
Monstru sângeros, erou național, instrument de propagandă, personaj comercial.
Puține figuri ale istoriei au cunoscut asemenea celebritate și au rămas atât de puțin cunoscute. Imaginea lui Vlad Țepeș a fost mereu reconstruită în funcție de obsesiile și interesele epocii. Dar cine a fost cu adevărat voievodul dincolo de masca mitului?
Rod al vastului proiect internațional de cercetare Corpus Draculianum, coordonat de Albert Weber și Adrian Gheorghe și consacrat editării și interpretării tuturor izvoarelor privitoare la Vlad Țepeș, cartea de față pune sub semnul întrebării numeroase certitudini ale istoriografiei mai vechi.
Pornim astfel într-o călătorie fascinantă prin lumea secolului al XV-lea, marcată de expansiunea otomană, de ambițiile Huniazilor și de rivalitățile dinastice. Reconstituind exilul, cele trei domnii zbuciumate, războaiele, alianțele și trădările, istoricul Albert Weber conturează portretul surprinzător al unui voievod pentru care violența era un instrument esențial în jocul complicat al puterii medievale. În paralel, el reconstituie geneza legendei lui Dracula, urmărind metamorfozele ei, de la propaganda adversarilor săi contemporani până la mitologia națională, propaganda comunistă și industria culturală occidentală.
O monografie novatoare, de o rigoare științifică impecabilă, care ne dezvăluie un Vlad Țepeș prea puțin cunoscut și o lume medievală prea adesea judecată prin prisma obsesiilor noastre moderne.
„Nu știm despre Vlad Țepeș nici pe departe atât cât ne-am imagina, dată fiind faima lui. Cancelaria sa ne-a lăsat un număr derizoriu de documente, doar câteva acte originale păstrate dintr-o domnie de șase ani și jumătate. Țara Românească a epocii nu a produs o cronistică proprie care să-i fi consemnat domnia la cald. Cea mai mare parte a ceea ce «știm» provine din izvoare străine: cronici bizantine, ungare, polone, otomane, Povestirile germane despre Dracula și Povestirile rusești despre Dracula, rapoarte diplomatice italiene. Aceste texte sunt însă, în covârșitoarea lor majoritate, fie literaturizate, fie deformate de propagandă, căci Vlad a fost, încă din timpul vieții, ținta unei campanii propagandistice deosebit de eficiente. Mai grav, ele se contrazic flagrant: autori de mare autoritate ai secolului al XV-lea îl prezintă fie ca pe un tiran sadic, fie ca pe un erou drept și viteaz al luptei antiotomane. Această contradicție structurală a izvoarelor, pe care autorul cărții o numește «aporie istoriografică», a făcut ca, vreme de secole, fiecare să-l poată găsi în texte pe acel Vlad pe care îl căuta. Cine voia un monstru avea martori. Cine voia un salvator al creștinătății avea, la fel, martori. Cine voia liderul autoritar și drept găsea destule argumente, care, de altfel, continuă să alimenteze retorica politică și în prezent. Demersul de față propune în primul rând o necesară schimbare de metodă…“ — ADRIAN GHEORGHE