Nina Berberova, Invierea lui Mozart

"Cand am sosit eu pe lume totul era pus la punct. In jurul meu se etalau comori. N-aveai decat sa le culegi. Sunt libera sa traiesc unde si cum vreau, sa citesc, sa gandesc ce vreau, sa ascult pe cine vreau." (Nina Berberova) "Daca ati putea sa inviati un om, pe cine ati alege? Intr-o seara a anului 1940, la un conac situat la vreo 50 de kilometri de Paris, intr-o conversatie linistita, cateva femei si cativa barbati se amuza sa raspunda la aceasta intrebare. Maria isi doreste nespus de mult sa invie Mozart. Nu ezita nici o clipa sa-l aleaga. Poate pentru ca e razboi si e nevoie de ceva care sa fie dincolo de razboaie. Poate fiindca Maria, femeie casatorita, cu un copil vitreg bolnav, nu mai asteapta nimic de la viata, iar Mozart a fost dintotdeauna pentru ea ceva care tine loc de fericire. Sau poate ca sa se bucure timp de o noapte, auzindu-l cum canta la pian. Mozart e o dorinta, una frumoasa. Peste cateva zile, un barbat necunoscut soseste la conac. Vine de departe si mainile lui sunt fine." (Ioana Parvulescu)traduceri deBrandusa Prelipceanusi Irina Mavrodin