Închide Close
Jurnalul unei fete greu de multumit

Editura Humanitas

Jeni Acterian, Jurnalul unei fete greu de multumit

1932-1947

Verdicte uluitor de sigure asupra cartilor citite cu frenezie, analize subtile si reflectii lucide despre sine ori altii, ironie nimicitoare si concluzii nemiloase, suferinte ale inimii si patimi ale trupului - dar si rare momente de intensa bucurie --, iata substanta insemnarilor lui Jeni Acterian, o fata superinteligenta si poate de aceea greu de multumit. Atotprezenta in jurnal -- obsesia mortii, mai acuta parca, in cazul autoarei, decat cea caracteristica generatiei "kierkegaardiene" din care facea parte. Jeni Acterian i-a cunoscut personal, de altfel, pe toti marii reprezentanti ai acestei generatii, cu unii a fost buna prietena si pe multi ii pomeneste in acest jurnal: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Tutea, Marieta Sadova, Alice Botez, Alexandru Dragomir, Mihai Radulescu, Cella Delavrancea, Emil Botta, Mihail Sebastian... Pe Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu, Alice Voinescu si alti universitari celebri in epoca i-a ascultat conferentiind si nu se sfieste sa-i comenteze cu admiratie sau sarcasm, dar intotdeauna inteligent. Publicat intr-o prima editie la 33 de ani de la moartea autoarei, acest jurnal a fost o revelatie, efectul asupra cititorilor fiind comparabil doar cu cel produs, ceva mai tarziu, de Jurnalul lui Mihail Sebastian, ramas si el inedit timp de 50 de ani. "Jeni Acterian si Mihail Sebastian sunt, in domeniul literaturii de frontiera, asemeni capului si pajurei unei medalii de valoare unica", scrie Doina Uricariu in prefata acestui volum. "N-am spus moneda, ci medalie: cele doua Jurnale sunt, fiecare in felul sau, un unicat exceptional atat prin marturisirea de sine, cat si prin cea despre o epoca."

A doua editie Humanitas a jurnalului lui Jeni Acterian apare sub titlul dat de autoarea insasi, cu o prefata a ingrijitoarei editiei -- continand povestea conservarii si publicarii caietelor manuscrise --, cu anexe (Scrisori, Caietul Clubului "Pana Trasnita") care completeaza imaginea personalitatii autoarei si cu un foarte util indice de nume. Textul jurnalului aparut in editia princeps din 1991 a fost revazut, intregindu-se, in masura posibilului, numele proprii abreviate de diarista.

Text ales si note biografice de Arsavir ActerianEditie ingrijita, traduceri din franceza, note bibliografice si prefata de Doina Uricariu

Despre Jeni Acterian

JENI (sau JENNY) ACTERIAN (1916, Constanţa – 1958, Bucureşti), de fapt Eugenia Maria Acterian, sora lui Haig şi a lui Arşavir Acterian. A făcut primii ani de şcoală la Notre Dame de Sion în Bucureşti. A dat apoi examenele, inclusiv pe cel de bacalaureat, în particular şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, pe care o va încheia în 1940 cu o teză de licenţă pe o temă de logica matematică: Raţionamentul prin coerenţă. Autoarea tezei este remarcată de profesorul Alphonse Dupront, directorul Institutului Francez, care îi promite o bursă în vederea unui doctorat la Sorbona (nu-şi va putea îndeplini promisiunea din cauza declanşării războiului) şi îi oferă un scurt voiaj la Paris, în compania colegilor de facultate Ion Frunzetti, Ştefan Popescu, Eleonora Costescu, Simion Stolnicu ş.a. Nevoită să-şi câştige existenţa, este ajutată de Mircea Vulcănescu, în calitatea sa de subsecretar de stat la Finanţe, să se angajeze pe un post de referent la C.A.F.A. (Casa Autonomă de Finanţare şi Amortizare). Se înscrie după o vreme la Conservatorul de Artă Dramatică (1947), secţia Regie. Totodată, face asistenţă de regie pe lângă Marieta (sau Marietta) Sadova, soţia lui Haig Acterian, şi Liviu Ciulei la Teatrele Odeon, Municipal şi Tineretului, sub numele de scenă Jeny Arnota. Traduce piese din franceză şi engleză. După ce îşi ia diploma de regizor, părăseşte postul de la C.A.F.A. şi se angajează la Teatrul Municipal, iar ulterior la Teatrul Tineretului; regizează unele piese şi în teatre de provincie. Se căsătoreşte cu un tânăr actor, dar căsnicia cu el o dezamăgeşte în asemenea măsură încât se cufundă în ceea ce azi s-ar numi o depresie severă: timp de peste o lună, se închide în casă şi, rămânând într-o muţenie absolută, nu mănâncă şi nu face nimic altceva decât să fumeze încontinuu. Revine apoi la o viaţă normală, dar nu se duce în provincie, unde fusese mutată cu slujba, ci stă acasă, traducând piese de teatru. Se îmbolnăveşte de maladia Hodgkin (limfogranulomatoză malignă), pe atunci practic incurabilă, şi moare în varstă de numai 42 de ani.Deşi opera ei cuprinde doar un excepţional jurnal şi un volum de corespondenţă, ambele apărute postum, Jeni Acterian face parte cu siguranţă din familia marilor intelectuali interbelici. I-a cunoscut personal, de altfel, pe cei mai mulţi: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Petru Comarnescu, Marieta Sadova, Constantin Noica, Alexandru Dragomir, Mihai Rădulescu, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian etc. Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu şi alţi profesori celebri în epocă au fost audiaţi de ea la facultate. A fost bună prietenă cu Marieta Rareş, Clody Berthola, Lucia Vasiliu, Nuni Dona, Rori Nasta şi, mai ales, cu Alice Botez.

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Jurnalul unei fete greu de multumit
  • Subtitlu: 1932-1947
  • An apariție: 2007
  • Ediție: editia a II-a, revazuta
  • Pagini: 568
  • Format: 13x20 cm
  • ISBN: 978-973-50-1386-8
  • ISBN-10: 978-973-50-1386-8
  • Colecție: Memorii/Jurnale/Biografii
  • Domeniu: memorialistică & diaristică, istorie
  • Autor: Jeni Acterian

Noi apariții

Author Spotlight

Lucian Boia

pagina autorului

LUCIAN BOIA, născut în Bucureşti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi variată, cuprinde numeroase titluri apărute în România şi în Franţa, precum şi traduceri în engleză, germană şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi de istoria ideilor şi a imaginarului, s-a remarcat atât prin lucrări teoretice privitoare la istorie...

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact