Umberto Saba, La capra e altre poesie/Capra şi alte poezii

Volumul de fata ofera cititorului roman un florilegiu al uneia dintre operele poetice cele mai rafinate si mai complexe scrise in limba italiana in prima jumatate a secolului de curand incheiat, dar in ea complexitatea nu se dezvaluie de la inceput: ea se camufleaza indaratul unui travaliu sistematic de simplificare formala care o ascunde privirii superficiale. Poeziile lui Saba, si adesea si prozele lui, par a fi simple, usoare, poate chiar facile, stand sub semnul naturaletii si al armoniei clasice. Cumintenia lor, aproape «retro», pare sa le plaseze in afara traditiei secolului lor si sa reaminteasca mai degraba modele vechi, traditionale, si nu rareori ritmuri si intonatii populare. Dar simplitatea este numai o aparenta. La o privire mai atenta, Cantonierul (culegerea sa de poeme si totodata capodopera sa, care cuprinde 437 de texte, adica aproape intreaga productie sabiana, din care au fost alese si cele din volumul acesta) dezvaluie o structura articulata si laborioasa, studiata in fiece detaliu. Sub acest aspect, Cantonierul este o culegere de poezii, dar si o naratiune alcatuita dintr-un sir poezii, un soi de roman in versuri, «un roman psihologic», asa cum l-a definit autorul sau, inauntrul caruia fiecare poezie in parte are sens in sine, dar totodata are un sens si prin reteaua de trimiteri la alte poezii, asa cum se petrece in muzica, intre motivele melodice separate si armonia intregului simfonic. (Margherita Ganeri)