Stefan Agopian, Manualul intamplarilor

„Din cand in cand e bine sa citesti de cateva ori la rand Manualul intamplarilor, din pura bucurie pe care aceasta carte vrajita o da. Se afla in ea mai mult decat surpriza desfatatoare a cuvintelor, decat firescul viei prezente a unor himere, decat abisul unei eruditii exacte si zanatice, decat intamplari fara noima. Este una dintre putinele carti care, in cateva zeci de pagini, se constituie intr-o lume: cu spatiul ei, cu timpul ei, cu legile ei si cu o finalitate transfinita. Prin anumite clipe timpul apocrif al inceputului de secol XIX romanesc se cerne lin in eternitate. Locurile sunt toate la fel, iar a porni prin noapte spre Egipet este doar a schimba un loc pe altul, la fel de indiferent, un chip de a traduce starea fundamentala de lene si de alean intr-o activitate zadarnica, grabnic de dat uitarii. Iar gandurile si faptele sunt toate ipotetice, pot fi asa sau altfel sau deloc. Iar voiosia si exuberanta sunt tesaturi pe o urzeala de tristete, asa cum lumina de aur si de miere a zilelor cartii se mohoraste adesea. Iar deasupra un cer plin de minuni si gol de minuni catre care candva ai putea totusi zbura.“ Petru Cretia