ŞERBAN FOARŢĂ (n. 1942, Drobeta-Turnu Severin) este unul dintre cei mai importanţi poeţi din România. Absolvă cursurile Facultăţii de Litere (Secţia română-germană) a Universităţii din Timişoara. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1970 şi al ASPRO din 2000. Trăieşte de peste patruzeci de ani la Timişoara, unde scrie, traduce, pictează şi cântă la pian. Este fermecător şi imprevizibil, spumos şi rafinat, cult şi casant în judecăţi. Poezia lui e marcată de amprenta ludicului, de o formidabilă asociativitate a cuvintelor şi a imaginilor. Are peste şaptezeci şi cinci de cărţi de versuri, eseuri, proză, articlerie şi traduceri. Este un harnic colecţionar de premii literare (Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Radio România Cultural, Premiul Naţional pentru Literatură, Premiul „Gellu Naum", Premiul ASPRO pentru poezie etc.).
Scrieri: Simpleroze, Areal, Texte pentru Phoenix, Copyright, Holorime, Caragialeta, Opera Somnia, Fractalia, Rebis, Rimelări, Istoriile unui matroz întors de pe Planeta Roz, Micul Print, Îndreptar practic de chiciologie, Prozariu, Un mire fără căpătâi, Roşul uşor e rozul iluzor, Gazela de perete, Eseu asupra poeziei lui Ion Barbu, Afinităţi selective, Afinităţi efective, Retorică şi comunicare, Un castel din Spania pentru Annia, Honorificabilitudinitatibus, Mic tratat de pisicologie, Naraţiunea de-a fi (convorbiri cu Robert Şerban) etc.
