GEORGES SOREL s- a născut la Cherbourg în 1847. A făcut studii de inginerie la Paris, dar a fost mereu preocupat de filozofie şi sociologie. În 1893, la un an după ce a demisionat din postul de inginer-şef deţinut la Perpignan, şi-a afirmat adeziunea la socialism şi marxism. Reflecţia sa socială şi filozofică se bazează pe lecturi din Joseph Proudhon, Karl Marx, Giambattista Vico şi Henri Bergson (ale cărui cursuri le-a audiat), ca şi pe o intensă corespondenţă cu Benedetto Croce şi Vilfredo Pareto. A participat la dezbaterile prilejuite de criza marxismului din jurul anului 1900, luând apărarea germanului Eduard Bernstein împotriva lui Karl Kautsky şi susţinând, în articole publicate în reviste socialiste, sindicalismul revoluţionar şi greva generală ca manifestare supremă a luptei proletariatului. Acestea din urmă reprezintă şi temele principalei sale cărţi Réflexions sur la violence (apărută mai întâi în revista Mouvement Socialiste în 1906 şi apoi în volum în 1908), carte ce avea să joace un rol important în cristalizarea ideologiei care a dus la revoluţia din 1917 din Rusia. A murit în 1922 la Paris.