Închide Close

Editura Humanitas

Aristofan, Trei comedii

Lysistrata. Viespile. Belșugul (Plutos)

Din categoriile dramaturgie

În colecția în afara colecţiilor

Traducere în versuri, introducere şi note de Andrei Cornea

Ilustraţii de Mihail Coșulețu

 

„Am fost întrebat: la ce i-ar servi unui contemporan să citească fie şi numai cele trei piese de Aristofan pe care i le propun în volumul de faţă? Întrebarea nu-i fără sens: Aristofan a trăit acum aproximativ 2400 de ani; lumea lui era, sau cel puţin aşa ne-o închipuim, complet diferită de a noastră, la începutul secolului XXI. Alte ocupaţii, alte griji, alte bucurii, până la urmă altfel de oameni la el şi la noi, nu-i aşa? Şi atunci de ce i-am acorda bătrânului comediograf mai mult decât o atenţie de tip arheologic, şi nu i-am prefera în schimb lecturi mai actuale pentru orele libere? Chiar aşa, altfel de oameni la el şi la noi? Nu tocmai. Eu cred că distanţa dintre lumea lui şi a noastră e înşelătoare, căci nu sunt altfel oamenii în esenţa lor acum faţă de atunci, ci doar ambalajul lor, pentru a spune astfel, s-a schimbat destul, poate până la nerecunoaştere. …Să-l desfacem, şi ce să vezi: regăsim sub foile lui colorate omul dintotdeauna, prea puţin diferit de cel din epoca Atenei clasice pe care îl lua în derâdere Aristofan. Nu suntem şi noi vanitoşi ori invidioşi? Au pierit dintre noi demagogii, lăudăroşii şi flecarii? Nu mai există mincinoşi, zgârciţi, risipitori? Pe de altă parte, distribuţia inegală şi chiar nedreaptă a averilor e deja istorie? Certurile dintre generaţii, necazurile vârstei înaintate, problemele sexualităţii, ale educaţiei tinerilor s-au evaporat? Oare războiul a făcut loc păcii universale? Domnesc cumva pe lume libertatea şi buna-credinţă? Suntem noi în stare, cu toate mijloacele noastre tehnice, să trăim cu adevărat bine şi fericit? Întrebări retorice care dau a înţelege, fără urmă de îndoială, că omul profund nu s-a schimbat deloc şi că dramele lui au rămas tot aceleaşi de mii de ani. La ce bun să-l mai citim, deci, pe Aristofan? Poate chiar de-asta: ca să râdem de felul în care măiestrul poet face să prindă viaţă pe scenă, metodic şi cu o logică sui generis, absurdul la care adesea nu dorim să renunţăm cu totul; şi pentru ca apoi, în timp ce despachetăm ambalajele civilizaţionale, să observăm cu melancolie sursa şi obiectul râsului nostru – eternul lor miez neschimbător: noi înşine.“ — ANDREI CORNEA

 

Despre Aristofan

Comedia veche, aşa cum o cunoaştem în mod precumpănitor din piesele păstrate ale lui ARISTOFAN (?445–?385 î.Cr.; i se atribuie 44 de comedii, dintre care au ajuns la noi 11), este indisolubil legată de succesele şi eşecurile democraţiei ateniene: are o dimensiune cu dominantă politică şi socială, cu referire directă şi critică la evenimente, instituţii şi personalităţi politice şi culturale ale timpului. Ea presupune existenţa unei extraordinare libertăţi de expresie. Încercările unor politicieni (precum Kleon) de a legifera împotriva comediografilor, inclusiv împotriva lui Aristofan, care-i atacă, vor eşua. Probabil că ficţiunea teatrală comică şi tradiţia religioasă dionisiacă au contribuit decisiv la menţinerea acestei libertăţi. Nu întâmplător, după moartea lui Aristofan, în secolul IV, odată cu declinul politic al Atenei, comedia veche dispare. După o tranziţie numită convenţional comedia medie, se naşte aşa-numita comedie nouă, reprezentată mai ales de Menandru. Aceasta e o comedie „burgheză“, de moravuri şi de caractere, fără dimensiune politică şi cu care chiar şi un regim autoritar se poate împăca. Imitată de latinii Plaut şi Terenţiu, ea va constitui fundamentul pe care, începând cu Renaşterea, s-a aşezat comedia clasică spaniolă sau franceză – în situaţii când libertatea de opinie politică şi de expresie este aproape exclusă.

Alte Detalii
  • Categorie: carte
  • Titlu: Trei comedii
  • Subtitlu: Lysistrata. Viespile. Belșugul (Plutos)
  • An apariție: 2017
  • Ediție: I
  • Pagini: 184
  • Format: 14,5x20,5 cm
  • ISBN: 978-973-50-5903-3
  • Colecție: în afara colecţiilor
  • Domeniu: dramaturgie
  • Autor: Aristofan
  • Ilustraţii: Mihail Coşuleţu
  • Traducere şi note: Andrei Cornea

Noi apariții

Author spotlight

C.S. Lewis

pagina autorului

CLIVE STAPLES LEWIS (1898–1963) – romancier, poet, profesor universitar, medievist, critic literar, eseist, teolog laic şi apologet creştin – a fost unul dintre marii intelectuali ai secolului XX. A predat, între 1925 şi 1954, literatura engleză la Universitatea din Oxford (Magdalen College), precum şi, din 1954 până în 1963, literatură medievală şi renascentistă la Universitatea din Cambridge.

Evenimente

Editura Humanitas pe Social Media

contact